startup, insolvența

Insolvența persoanei fizice – un nou început?

La 1 august 2017 intră în vigoare Legea insolvenței persoanei fizice nr. 151/2015.  Asta deși ea este adoptată și publicată în Monitorul Oficial din anul 2015, dar abia anul acesta s-au adoptat Normele de aplicare.

Legea intenționează să ajute persoanele fizice aflate în dificultate financiară să își redreseze situația și să se descarce de datorii. În ce măsură va putea fi aplicată cu succes, rămâne de văzut, având în vedere că procedura este complicată și implică mai mulți actori.

Cine poate beneficia de lege?

În primul rând, legea insolvenței persoanei fizice se aplică numai debitorilor de bună-credință. Legea nu definește această noțiune, însă enumeră condițiile pe care o persoană fizică trebuie să le îndeplinească pentru a beneficia de lege:

  • obligaţiile sale nu rezultă din exploatarea de către aceasta a unei întreprinderi,
  • are domiciliul de cel puţin 6 luni anterior depunerii cererii în România,
  • este în stare de insolvenţă, adică nu a plătit datoria sa faţă de unul sau mai mulţi creditori după trecerea unui termen de 90 de zile de la data scadenţei,
  • nu există o probabilitate rezonabilă de a redeveni capabil să îşi execute obligaţiile într-o perioadă de maximum 12 luni,
  • cuantumul total al obligaţiilor sale scadente este cel puţin egal cu 15 salarii minime pe economie, adică 21.750 lei.

Cine NU poate beneficia de lege?

Există anumite situații când o persoană fizică nu poate să își ceară insolvența, respectiv:

  • dacă a fost concediată în ultimii 2 ani din motive ce îi sunt imputabile,
  • dacă, deşi aptă de muncă şi fără un loc de muncă ori alte surse de venit, nu a depus diligenţa rezonabilă necesară pentru a-şi găsi un loc de muncă sau care a refuzat, în mod nejustificat, un loc de muncă propus ori o altă activitate aducătoare de venit,
  • dacă a acumulat datorii noi, prin cheltuieli voluptuare în timp ce ştia sau ar fi trebuit să ştie că este în stare de insolvenţă,
  • dacă a determinat sau a înlesnit ajungerea în stare de insolvenţă, cu intenţie sau din culpă gravă,
  • dacă a fost condamnată definitiv pentru săvârşirea unei infracţiuni de evaziune fiscală, a unei infracţiuni de fals sau a unei infracţiuni intenţionate contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii,
  • dacă a mai beneficiat de această procedură cu succes în ultimii 5 ani sau încă beneficiază de ea,
  • dacă a fost închisă față de ea, din motive ce îi sunt imputabile, o astfel de procedură în ultimii 5 ani.

Prin urmare, putem deduce că este un debitor de bună-credință cel care:

  • nu a fost concediat în ultimii 2 ani din motive imputabile,
  • nu a demisionat în ultimele 6 luni,
  • a făcut tot posibilul să își găsească un loc de muncă și nu a refuzat unul în mod nejustificat,
  • nu a efectuat cheltuieli voluptuare în timp ce era deja dator,
  • nu a contractat o datorie de cel puțin 25% din valoarea obligațiilor sale,
  • nu și-a asumat în ultimii 3 ani obligații excesive raportat la starea sa patrimonială,
  • nu a efectuat în ultimii 3 ani plăți preferențiale,
  • nu a transferat bunuri către altă persoană, creându-și astfel insolvența.

Cum funcționează insolvența persoanei fizice?

Procedura debutează cu cererea debitorului depusă la ceea ce se numește comisia de insolvență. În funcție de situația sa personală, el poate opta între insolvența pe bază de plan de rambursare a datoriilor, insolvența prin lichidare de active sau insolvența simplificată.

Cererea împreună cu actele anexate se analizează de comisia de insolvență, care emite o decizie. Decizia poate fi atacată la instanța de judecată de debitor și creditori.

Debitorul trebuie să își notifice creditorii despre intenția sa de a urma procedura insolvenței, iar după admiterea cererii sale, ei se vor înscrie în tabelul de creanțe.

În 30 zile, debitorul și administratorul vor elabora un plan de rambursare, care va fi supus votului creditorilor. Planul poate fi aprobat de creditori, confirmat de instanța de judecată sau respins. Dacă este aprobat sau confirmat, după executarea planului procedura se închide, iar debitorul formulează o cerere de ștergere a datoriilor reziduale. Instanţa dispune eliberarea debitorului de datoriile reziduale dacă planul a fost realizat.

Dacă planul a fost respins, procedura se închide.

În cazul insolvenței prin lichidare de active, după întocmirea tabelului de creanțe se procedează la inventarierea bunurilor debitorului și la valorificarea lor. Din sumele obținute se achită creanțele creditorilor. După închiderea procedurii, debitorul va mai efectua plăți către creditori pentru stingerea creanțelor maximum 5 ani. După această perioadă instanța poate dispune eliberarea de datorii.

Chestiuni speciale privind insolvența persoanei fizice

Debitorul are o serie de obligații și intericții pe perioada procedurii și după, cum sunt:

  • să informeze lichidatorul cu privire la obţinerea oricăror venituri suplimentare,
  • să comunice lichidatorului, trimestrial, o situaţie cu privire la viramentele efectuate,
  • să desfăşoare, în condiţiile legii, potrivit abilităţilor şi pregătirii sale profesionale, o activitate producătoare de venituri sau să caute un loc de muncă mai bine remunerat, iar în situaţia pierderii locului de muncă să depună toată diligenţa pentru obţinerea unui nou loc de muncă,
  • să participe la cursuri/programe de educaţie financiară organizate de comisia de insolvenţă,
  • nu poate contracta noi împrumuturi, cu anumite excepții,
  • nu poate face donaţii,
  • nu poate refuza donaţii şi nu poate renunţa la moşteniri,
  • nu îşi mai poate exercita dreptul de dispoziţie asupra bunurilor urmăribile şi veniturilor urmăribile din averea sa.

Interesant este că administratorul procedurii poate analiza și propune măsuri privind locuinţa familiei pe durata procedurii. Astfel, se vor avea în vedere costurile locuinței (chiria, rata, impozit, întreținere etc.), nevoile de locuit ale debitorului şi ale familiei sale şi veniturile debitorului. Imobilul locuinţă a familiei poate să fie valorificat pentru acoperirea pasivului.

Legea vorbește și despre venituri neurmăribile, adică acelea necesare acoperirii cheltuielilor pentru asigurarea unui nivel de trai rezonabil. Din această categorie fac parte: sumele necesare asigurării nevoilor locative, hrană, transport, sănătate şi a altor nevoi curente ale debitorului şi persoanelor cărora le prestează întreţinere în mod curent, sumele necesare debitorului şi persoanelor cărora le prestează întreţinere în mod curent pentru susţinerea cursurilor de învăţământ obligatoriu, precum şi sumele necesare începerii sau continuării studiilor postliceale, universitare sau postuniversitare, ori sumele necesare plăţii primelor de asigurare obligatorie. Criteriile pentru stabilirea nivelului de trai rezonabil vor fi stabilite anual de comisia de insolvenţă. 

De asemenea, există și categoria bunurilor neurmăribile, care nu pot fi supuse valorificării în procedura de insolvență. De exemplu: bunurile de uz personal sau casnic, inclusiv mobilierul, dar fără ca valoarea fiecăruia să depăşească 5.000 de lei; un vehicul, dacă acesta este în mod indispensabil necesar debitorului şi familiei sale inclusiv pentru deplasarea de la/către locul de muncă şi care valorează cel mult 5.000 de euro, iar costul dobândirii sale nu face obiectul unei creanţe împotriva averii debitorului; alimentele necesare debitorului şi persoanelor aflate în întreţinerea sa pe durata desfăşurării procedurii.

Legea vorbește și despre datorii care nu pot fi supuse unor măsuri de eşalonare, reducere ori ştergere. Sunt incluse în această categorie obligaţiile legale sau convenţionale de întreţinere, ultimele neputând depăşi un prag de 5 salarii medii pe an, obligaţiile rezultate din atragerea răspunderii penale şi contravenţionale.

În plus, calitatea de debitor în procedura insolvenţei se poate transmite. Moștentorii pot continua executarea planului de rambursare, dacă toţi creditorii sunt de acord.

Concluzii

Legea este binevenită, în condițiile în care va reuși să ajute persoanele de bună-credință aflate în dificultate financiară.

Totuși, procedura este complicată și implică o intervenție a unor necunoscuți în viața personală a debitorului. De aceea, rămâne de văzut câte persoane vor dori să beneficieze de această lege.

De asemenea, sunt o serie de elemente sensibile pe care legea le prevede, cum ar fi: stabilirea nivelului de trai rezonabil de către comisia de insolvență, probabilitate rezonabilă a debitorului de a redeveni capabil să îți execute obligațiile, nevoi locative și curente ale debitorului, obligaţii excesive, capacitatea situaţiei financiare a debitorului de a fi iremediabil compromisă.

Așteptăm cu interes practică în acest domeniu, pe care o vom împărtăși pe blogul Start Lawyers.

Pentru mai multe detalii, contactați-ne aici.