Ghid autorizare activități la Registrul Comerțului

Atunci când o companie înființează un sediu, principal ori secundar, unde desfășoară activități, ea trebuie să obțină de la Registrul Comerțului autorizare pentru acele activități.

Știm că pentru antreprenori, în special cei aflați la început de drum, pare extrem de dificil să se ocupe de aceste formalități. Așa că venim în sprijinul vostru, dragi antreprenori, cu un ghid unde explicăm pas cu pas cum să completați formularele necesare și cum să constituiți dosarul pentru a fi gata de depus la Registrul Comerțului.

Ghidul poate fi descărcat de aici.

Stați pe aproape, urmează și altele!

Pentru a fi mereu la curent cu noutățile, vă invităm să dați like paginii noastre de facebook aici.

DPIA – Beneficiile evaluării de impact

Scriam într-un articol precedent faptul că și în situațiile în care unii operatori nu sunt obligați să efectueze evaluarea de impact, Grupul de Lucru „Articolul 29” recomandă efectuarea acesteia. Motivul acestei recomandări este acela că DPIA este un instrument util operatorilor de date pentru respectarea legislației privind protecția datelor.

Principalele beneficii ale întocmirii DPIA (Data Protection Impact Assessment)

  • ajută organizația să implementeze toate măsurile necesare pentru a asigura respectarea RGPD;
  • reprezintă un mijloc eficient de dovedire a respectării prevederilor RGPD atunci când Autoritatea de supraveghere solicită informații în aceste sens;
  • contribuie la îmbunătățirea transparenței în activitatea de prelucrare a datelor cu caracter personal;
  • se va îmbunătăți modul în care organizația va folosi informațiile confidențiale;
  • în cazul în care DPIA  se va publica, va ajuta organizația să-și consolideze poziția de operator de încredere;
  • prin identificarea din timp a eventualelor probleme, poate aduce avantaje financiare deoarece rezolvarea unei probleme descoperite din timp este mai puțin costisitoare;
  • întocmirea DPIA ajută la creșterea conștientizării organizației asupra importanței confidențialității și a protejării datelor cu caracter personal.

Dacă doriți să aflați mai multe despre RGPD puteți accesa articolele postate pe pagina dedicată protecției datelor sau, dacă aveți întrebări, ni le puteți adresa folosind pagina de contact.

Punerea în întârziere

Punerea în întârziere – noțiune

Punerea în întârziere este manifestarea formală de voință prin care creditorul încunoștințează pe debitor, printr-o notificare scrisă că obligația lui a ajuns la scadență și îi solicită să o execute.

Punerea în întârziere a debitorului poate opera de drept sau la cererea creditorului. Debitorul se află de drept în întârziere atunci când în contract s-a stipulat că simpla împlinire a termenului stabilit pentru executare produce un asemenea efect sau când se află în următoarele cazuri expres prevăzute de lege:

  1. dacă obligația nu putea fi executată în mod util decât într-un anumit timp, pe care debitorul l-a lăsat să treacă, sau când nu a executat-o imediat, deși exista urgență;

  2. când prin fapta sa, debitorul a făcut imposibilă executarea în natură a obligației sau când a încălcat o obligație de a nu face;

  3. dacă debitorul și-a manifestat în mod neîndoielnic față de creditor intenția de a nu executa obligația sau când, fiind vorba de o obligație cu executare succesivă, refuză ori neglijează să își execute obligația în mod repetat;

  4. când nu a fost executată obligația de a plăti o sumă de bani, asumată în exercițiul activității unei întreprinderi;

  5. când obligația se naște din săvârșirea unei fapte ilicite extracontractuale.

Trebuie să aveți în vedere că toate cazurile în care debitorul se află de drept în întârziere trebuie dovedite de creditor. Orice declarație sau stipulație contrară precizată în contract se consideră nescrisă.

Sunt cazuri în care poate fi pus în întârziere și creditorul. De exemplu, în cazul în care acesta, în mod nejustificat, refuză primirea plății. În această situație legea spune că debitorul nu este ținut să restituie fructele culese după punerea în întârziere.

Aspecte practice

Cunoașterea reglementării punerii în întârziere prezintă importanță nu doar în ceea ce privește executarea obligațiilor contractuale, ci și în alte aspecte juridice cum ar fi:

  • data de la care curg dobânzile datorate de administrator, beneficiar, fiduciar sau executorul testamentar, în acest din urmă caz nefiind necesară punerea în întârziere;
  • riscul în contractul translativ de proprietate.

De exemplu, este bine de știut că:

  • beneficiarul sau fiduciarul, pentru masa patrimonială fiduciară, datorează dobânzi pentru sumele cuvenite administratorului doar de la punerea în întârziere;

  • executorul testamentar datorează dobânzi pentru sumele de bani aferente succesiunii din ziua întrebuințării lor în interes personal, fără a fi necesară punerea în întârziere;

  • creditorul pus în întârziere preia riscul pieirii fortuite a bunului. El nu se poate libera chiar dacă ar dovedi că bunul ar fi pierit și dacă obligația de predare ar fi fost executată la timp;

  • împlinirea termenului suspensiv nu îl scutește pe creditor de punerea în întârziere a debitorului, afară de stipulație contrară (deci, pentru a nu fi aplicabilă această regulă, este nevoie să se precizeze expres în contract faptul că la data împlinirii termenului suspensiv debitorul este de drept în întârziere);

  • punerea în întârziere a unuia dintre debitori, de drept sau la cererea creditorului, nu produce efecte împotriva celorlalți debitori.

Evaluarea de impact – Recomandări

Chiar dacă reglementarea evaluării de impact nu este detaliată în RGPD, așa cum scriam într-un articol anterior, Grupul de lucru „Articolul 29” explică reglementarea sumară în scopul unei mai bune aplicări a Regulamentului. Pe lângă explicații, mai oferă și recomandări menite a ajuta operatorii să aplice noua reglementare. În cele ce urmează vom sumariza unele dintre recomandările referitoare la evaluarea de impact (DPIA).

Necesitatea revizuirii DPIA

Deși Regulamentul nu prevede expres, Grupul de lucru „Articolul 29” recomandă ca bună practică revizuirea continuă și reevaluarea regulată a DPIA.

Monitorizarea activităților de prelucrare

Se recomandă ca, în practică, operatorii să evalueze continuu riscurile create de activitățile lor de prelucrare pentru a identifica momentul în care un tip de prelucrare „ar putea duce la un risc ridicat pentru drepturile și libertățile persoanelor fizice”.

Utilitatea DPIA

Chiar dacă unii operatori nu se încadrează în situațiile în care obligativitatea întocmirii DPIA este evidentă, Grupul de Lucru „Articolul 29” recomandă efectuarea acesteia. Motivul acestei recomandări este acela că DPIA este un instrument util operatorilor de date pentru respectarea legislației privind protecția datelor.

Publicitatea DPIA

Printre bunele practici recomandate de Grupul de lucru „Articolul 29” se numără și publicarea DPIA de către operator atunci când membrii publicului sunt afectați de operațiunea de prelucrare, mai ales în cazul în care operatorul este o autoritate publică.

DPIA – Evaluarea impactului asupra protecției datelor: Q & A

În rândurile următoare vă prezentăm răspunsurile la unele dintre cele mai întâlnite întrebări referitoare la evaluarea impactului asupra protecției datelor (DPIA).

Q: Ce este DPIA?

A: DPIA este un proces destinat să:

  • descrie prelucrarea de date cu caracter personal;

  • evalueze necesitatea și proporționalitatea prelucrării;

  • contribuie la gestionarea riscurilor la adresa drepturilor și libertăților persoanelor vizate (prin evaluarea riscurilor și stabilirea de măsuri pentru atenuarea lor).

Q: DPIA pentru o singură operațiune de prelucrare sau pentru toate operațiunile?

A: DPIA se poate întocmi doar pentru o singură operațiune de prelucrare sau pentru multiple operațiuni de prelucrare similare și care prezintă riscuri ridicate similare. În general, DPIA se întocmește atunci când operatorul decide să desfășoare un nou proiect sau când intervine o modificare a tehnologiilor folosite în activitatea de prelucrare.

Q: DPIA este obligatorie?

A: În principiu, da. Dacă operațiunea de prelucrare se încadrează într-o excepție arătată mai jos, DPIA este obligatorie în toate cazurile în care o operațiune de prelucrare este „susceptibilă să genereze un risc ridicat”.

Q: Care sunt excepțiile de la întocmirea DPIA?

A: DPIA nu este obligatorie atunci când:

  • prelucrarea nu este „susceptibilă să genereze un risc ridicat”;

  • există DPIA similară sau când ea a fost autorizată anterior lunii mai 2018;

  • există un temei legal al prelucrării.

Q: Ce se înțelege prin „ risc ridicat”

A: O operațiune de prelucrare este susceptibilă să genereze „riscuri ridicate” atunci când:

  • presupune o evaluare sistematică și cuprinzătoare a aspectelor personale referitoare la persoane fizice, care se bazează pe prelucrarea automată, inclusiv crearea de profiluri, și care stă la baza unor decizii care produc efecte juridice privind persoana fizică sau care o afectează în mod similar într-o măsură semnificativă;

  • se face o prelucrare pe scară largă a unor categorii speciale de date sau a unor date cu caracter personal privind condamnări penale și infracțiuni;

  • se face o monitorizare sistematică pe scară largă a unei zone accesibile publicului.

În practică, Grupul de lucru Articolul 29 recomandă ca operatorii să evalueze în mod continuu riscurile create de activităților lor de prelucrare pentru a identifica momentul în care un tip de prelucrare „ar putea duce la un risc ridicat pentru drepturile și libertățile persoanelor fizice”.

Q: Când se efectuează DPIA?

A: DPIA trebuie realizată „anterior prelucrării” întrucât este un instrument destinat să ajute la luarea deciziilor cu privire la prelucrare.

Q: Pentru operațiunile de prelucrare existente mai este necesară?

A: Doar în situația în care operațiunile de prelucrare existente pot conduce la un risc ridicat pentru drepturile și libertățile persoanelor fizice, și pentru care s-a produs o schimbare a riscurilor, luând în considerare natura, obiectivul, contextul și scopurile prelucrării.

Q: Care sunt caracteristicile minime ale DPIA?

A: DPIA trebuie să conțină informații cu privire la:

  • Descrierea prelucrării preconizate (tipul de operațiuni și scopul prelucrării);

  • Evaluarea necesității și proporționalității;

  • Evaluarea riscurilor pentru drepturile și libertățile persoanelor vizate;

  • Măsurile preconizate pentru abordarea riscurilor;

  • Documentare;

  • Monitorizare și revizuire.

Dacă aveți alte întrebări sau dacă aveți nevoie de lămuriri, vă rugăm să folosiți pagina noastră de contact.

RGPD și certificarea în conformitate cu ISO27001

Ce este ISO / IEC 27001?

Standardul ISO/IEC 27001:2013 este un standard internațional de securitate a informației și constă într-o specificație pentru sistemul de management al securității informației (SMSI).

Structura standardului include:

  1. Domeniul de aplicare a standardului,

  2. Modalitatea în care se efectuează referințe în documente,

  3. Reutilizarea termenilor și definițiilor din ISO/IEC 27000,

  4. Context organizațional și părțile interesate,

  5. Sprijin la nivelul cel mai înalt al conducerii pentru securitatea informației și politica organizației,

  6. Planificarea unui sistem de management al securității informației; evaluarea riscurilor; tratarea riscului,

  7. Sprijinirea unui sistem de management al securității informației,

  8. Realizarea unui sistem de management al securității informației operaționale,

  9. Revizuirea performanței sistemului,

  10. Acțiune corectivă.

Prin ce poate ajuta certificarea ISO27001

Elementele relevante ale standardului ISO27001 care pot ajuta companiile să faciliteze implementarea RGPD sunt următoarele:

  • evaluarea riscurilor;

  • conformitatea;

  • înștiințarea privind încălcarea protecției datelor;

  • managementul datelor cu caracter personal;

  • abordarea privacy by design;

  • protejarea datelor personale în relația cu furnizorii.

Certificarea în conformitate cu ISO / IEC 27001 nu este suficientă

Cu toate că ISO27001 ajută la implementarea RGPD, există unele cerințe ale regulamentului care nu sunt acoperite în mod direct de acest standard, cum ar fi dreptul persoanelor vizate:

  • de a fi informate asupra colectării;

  • la ștergerea datelor;

  • la portabilitatea datelor.

Prin urmare, chiar dacă un operator deține certificarea în conformitate cu ISO / IEC 27001, aceasta nu înseamnă că activitatea sau organizarea acestuia este în conformitate cu prevederile RGPD.

DPO – Independență. Conflict de interese

Am scris pe acest blog despre nivelul de expertiză și calitățile profesionale ale responsabilului cu protecția datelor. Pe lângă aceste aspecte, este foarte important de știut că responsabilul cu protecția datelor trebuie să fie independent și să nu se afle în conflict de interese.

Prevederile legale din RGPD

Astfel, în cuprinsul considerentului nr. 97 se prevede că „Acești responsabili cu protecția datelor, indiferent dacă sunt sau nu angajați ai operatorului, ar trebui să fie în măsură să își îndeplinească atribuțiile și sarcinile în mod independent.”

În ceea ce privește conflictul de interese, articolul nr. 38 alin. (6) precizează că atribuțiile responsabilului cu protecția datelor trebuie să nu genereze un conflict de interese în situația în care acesta îndeplinește și alte sarcini și atribuții în cadrul organizației.

Având în vedere aceste prevederi, se pune următoarea întrebare: cum ne putem da seama că responsabilul cu protecția datelor este independent și deci, nu se află în conflict de interese?

Lămuriri ale Grupului de lucru „Articolul 29”

Regulamentul nu oferă astfel de exemple. Pentru astfel de situații, șa cum ne-am obișnuit, Grupul de lucru „Articolul 29” ne oferă unele indicii precizând că nu sunt candidați potriviți pentru poziția de DPO persoanele cu funcții de conducere superioare, cum ar fi director executiv, director operațional, director financiar, șeful serviciului medical, șeful departamentului de marketing, șef departamentului de resurse umane sau șeful departamentului IT), dar, în același timp, și alte funcții inferioare dacă acestea conduc la posibilitatea de a stabili scopurile și mijloacelor de prelucrare.

Mai mult, se arată că un conflict de interese poate apărea de exemplu, în situația în care un DPO extern este rugat să reprezinte operatorul sau persoana împuternicită de operator în instanță, în cazurile care implică probleme de protecție a datelor.

Practica Autorității pentru Protecția Datelor din Bavaria pentru sectorul privat

Deși ne oferă unele indicii despre cum să procedăm la numirea responsabilului cu protecția datelor, opinia Grupului de lucru „Articolul 29” este orientativă, autoritățile de supraveghere putând avea o opinie mai restrictivă. De exemplu, Autoritatea pentru Protecția Datelor din Bavaria pentru sectorul privat a precizat într-un raport de activitate că membrii departamentului juridic pot, în anumite cazuri, să fie în conflict de interese care să îi descalifice să acționeze ca DPO. Conform celor menționate în raport, în cazul în care consilierul juridic poate reprezenta societatea într-o procedură legală (în special în ceea ce privește acțiunile în justiție împotriva angajaților sau a clienților, care pot include aspecte legate de protecția datelor personale), consilierul juridic este supus unui conflict de interese și, prin urmare, nu este independent.

În practică se pot întâlni o multitudine de situații care pot fi asimilate ca situații de incompatibilitate sau conflict de interese. Rămâne să vedem și punctul de vedere al ANSPDCP atunci când va fi exprimat.

RGPD. Informarea persoanei vizate – principalele puncte de atins

Ca și în legislația actuală din materia protecției datelor personale, prin RGPD s-a prevăzut obligația informării persoanei vizate la momentul preluării consimțământului său cu privire la numeroase aspecte. Însă spre deosebire de prezent, RGPD subliniază o importanță crescută a acestei informări și instituie informații suplimentare de comunicat către cei cărora operatorii le prelucrează datele.

1. Informații despre prelucrarea datelor: scop, temei, perioadă, transfer

Operatorii trebuie să ofere persoanelor vizate detalii cu privire la scopul prelucrării și temeiul prelucrării (dacă acesta nu este consimțământul, dar este de exemplu un contract). Dacă operatorul dorește să folosească datele în alt scop decât cel inițial, el trebuie să informeze persoana vizată și să îi ceară consimțământul, dacă este necesar.

De asemenea, trebuie comunicate informații cu privire la perioada prelucrării și ce se întâmplă cu datele la finalul acesteia, dar și cu privire la logica de prelucrare automată a datelor.

În situația în care datele sunt transferate și unei alte persoane, această informație trebuie adusă la cunoștința persoanei vizate, împreună cu motivul transferului și identitatea destinatarului lor.

2. Drepturile persoanei vizate

Este foarte important ca persoanei vizate să i se comunice drepturile pe care le are conform legislației, iar dintre acestea amintim: dreptul de acces la date, de rectificare a lor, de ștergere a acestora, de a se opune prelucrării, de portabilitate a datelor, de a fi informată cu privire la încălcări ale legii.

Mai multe despre drepturile persoanei vizate vom scrie într-un articol ulterior, dată fiind importanța lor semnificativă,

3. Dreptul de a se opune prelucrării în scop de marketing direct

Regulamentul dă o importanță sporită prelucrării datelor în scop de marketing direct și creării de profiluri legate de marketingul direct, instituind obligația de a informa separat și în mod expres persoana vizată că are dreptul de a se opune la o astfel de prelucrare și creare de profiluri.

Totodată, trebuie informate persoanele vizate despre consecințele prelucrării, în special dacă prelucrarea se bazează pe crearea de profiluri.

4. Dreptul de a formula plângeri și cereri. Datele de identificare ale operatorului și autorității naționale

Persoana vizată trebuie să știe că are dreptul de a formula plângere împotriva modului în care i se prelucrează datele ori împotriva oricărei acțiuni ce încalcă RGPD. Plângerea se poate înainta atât operatorului, cât și autorității naționale.

De asemenea, persoana vizată are dreptul de a formula cereri în exercitarea drepturilor sale prevăzute la punctul 2.

Operatorul trebuie să răspundă oricărei cereri sau plângeri primite de la persoana vizată în maximum o lună, conform RGPD.

Operatorul trebuie să informeze persoana vizată cu privire la datele sale de identificare și de contact, dar și cu privire la datele de identificare și de contact ale autorității naționale – în cazul nostru Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal.

Excepții de la obligativitatea informării

RGPD prevede și excepții de la obligativitatea informării persoanelor vizate cu privire la cele de mai sus în următoarele cazuri:

  1. persoanele vizate dețin deja informațiile respective;
  2. înregistrarea sau divulgarea datelor e prevăzută în mod expres de lege;
  3. informarea persoanelor vizate se dovedește imposibilă;
  4. informarea persoanelor vizate ar implica eforturi disproporționate.

Nu lăsați pe ultima sută de metri implementarea măsurilor prevăzute de RGPD, așa că ne puteți contacta aici pentru mai multe detalii.

Activitatea de creare de programe pentru calculator. Lista ocupațiilor scutite de la plata impozitului pe veniturile din salarii

Începând cu data de 1 februarie 2018 intră în vigoare Ordinul nr. 1168/2017 / 492/2018 / 3024/2018 / 3337/2017 privind încadrarea în activitatea de creare de programe pentru calculator.

Conform acestui act normativ vor beneficia de scutire de la plata impozitului pe veniturile din salarii și asimilate salariilor angajații operatorilor economici care își desfășoară activitatea pe teritoriul României în conformitate cu legislația în vigoare, al căror obiect de activitate include crearea de programe pentru calculator (cod CAEN 5821, 5829, 6201, 6202, 6209).

Condiții pentru a beneficia de scutire

Pentru ca scutirea să se poată aplica trebuie să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a) posturile pe care sunt angajați corespund listei cuprinzând ocupațiile menționate în anexa ordinului;

b) postul face parte dintr-un compartiment specializat de informatică, evidențiat în organigrama angajatorului, cum ar fi: direcție, departament, oficiu, serviciu, birou, compartiment sau altele similare;

c) angajații dețin o diplomă acordată după finalizarea unei forme de învățământ superior de lungă durată sau de scurtă durată sau dețin o diplomă acordată după finalizarea ciclului I de studii universitare de licență, eliberată de o instituție de învățământ superior acreditată sau dețin o diplomă de bacalaureat și urmează cursurile unei instituții de învățământ superior acreditate și prestează efectiv una dintre activitățile prevăzute în anexa ordinului;

d) angajatorul a realizat în anul fiscal precedent și a înregistrat distinct în balanțele analitice venituri din activitatea de creare de programe pentru calculator destinată comercializării;

e) veniturile anuale prevăzute la lit. d) au o valoare de cel puțin echivalentul în lei a 10.000 euro (calculat la cursul de schimb valutar mediu lunar comunicat de Banca Națională a României, aferent fiecărei luni în care s-a înregistrat venitul) pentru fiecare angajat care beneficiază de scutirea de impozit pe venit.

Lista cu ocupațiile specifice activităților de creare de programe pentru calculator.

Ocupațiile specifice activităților de creare de programe pentru calculator prevăzute în anexa ordinului sunt următoarele:

  • Administrator baze de date
  • Analist
  • Inginer de sistem în informatică
  • Inginer de sistem software
  • Manager de proiect informatic
  • Programator
  • Proiectant de sisteme informatice
  • Programator de sistem informatic
  • Programator ajutor
  • Analist ajutor

Față de scutirea de impozit a programatorilor din trecut, noutatea acestui ordin constă în includerea printre beneficiari și a celor care au absolvit liceul, au obținut diploma de bacalaureat, urmează cursurile unei facultăți din domeniul programării pe calculator și lucrează pe unul din posturile menționate mai sus.

RGPD – Cine trebuie să desemneze un responsabil cu protecția datelor? (V – Categorii speciale de date)

Încheiem seria de articole privind responsabilul cu protecția datelor personale cu explicații despre noțiunea de categorii speciale de date.

Categorii speciale de date

În sfârșit, avem o noțiune definită clar de RGPD prin art. 9 alin. (1): sunt categorii speciale de date cu caracter personal acele date „care dezvăluie originea rasială sau etnică, opiniile politice, confesiunea religioasă sau convingerile filozofice sau apartenența la sindicate și prelucrarea de date genetice, de date biometrice pentru identificarea unică a unei persoane fizice, de date privind sănătatea sau de date privind viața sexuală sau orientarea sexuală ale unei persoane fizice.”

Studiu de caz

În exemplul nostru privind magazinul online, nu avem motive să credem că acesta ar solicita date dintre cele aparținând categoriilor speciale pentru crearea conturilor clienților pentru cumpărăturile online, astfel încât în măsura în care nu prelucrează astfel de date, lui nu i se aplică acest caz.

Cu toate acestea, dacă însumăm toate elementele analizate în articolele precedente prin raportare la activitatea unui magazin online, putem concluziona că acesta are nevoie de un responsabil cu protecția datelor dacă:

  • magazinul online folosește datele clienților săi pentru a transmite newslettere ori pentru a transmite sugestii de achiziții adiacente celor deja efectuate pe site
  • magazinul online are un număr relativ mare de clienți cu conturi pe site dintr-o anumită arie geografică, raportat la populația existentă în acea arie geografică.

Întrucât este greu de controlat numărul clienților/conturilor acestora pe site, astfel încât este greu de apreciat când prelucrarea este pe scară largă, considerăm că un magazin online ar trebui să își desemneze un responsabil cu prelucrarea datelor încă de la început.

Recomandarea A.N.S.P.D.C.P. privind desemnarea responsabilului

Mai mult, pe site-ul A.N.S.P.D.C.P. puteți găsi următoarea recomandare: „Deși în unele cazuri nu este necesară desemnarea unui responsabil cu protecția datelor, Autoritatea de Supraveghere recomandă numirea unei astfel de persoane, întrucât este utilă operatorului pentru respectarea obligațiilor în domeniul protecției datelor cu caracter personal.

Concluzii

Ținând cont de faptul că sunt precizate doar două situații clare în care nu este obligatorie numirea unui responsabil cu protecția datelor (a se vedea aici), recomandarea A.N.S.P.D.C.P. se poate transforma într-o realitate dură și anume aceea în care Autoritatea de Supraveghere să considere obligatorie numirea unui responsabil cu protecția datelor în mai toate cazurile care nu se subscriu celor două exemple: medic și avocat.

 

Considerăm că este nevoie de mai multă preocupare din partea A.N.S.P.D.C.P. pentru a clarifica modul de aplicare a noilor reguli, sau cel puțin pentru a ne informa asupra modului în care aceasta înțelege RGPD, prin publicarea de puncte de vedere și exemple practice raportate la situații de fapt specifice realității economice a țării noastre.    

 

Puteți citi artcolele anterioare pe subiectul responsabilului cu protecția datelor personale aici, aici, aici și aici.