Posts

DPIA – Beneficiile evaluării de impact

Scriam într-un articol precedent faptul că și în situațiile în care unii operatori nu sunt obligați să efectueze evaluarea de impact, Grupul de Lucru „Articolul 29” recomandă efectuarea acesteia. Motivul acestei recomandări este acela că DPIA este un instrument util operatorilor de date pentru respectarea legislației privind protecția datelor.

Principalele beneficii ale întocmirii DPIA (Data Protection Impact Assessment)

  • ajută organizația să implementeze toate măsurile necesare pentru a asigura respectarea RGPD;
  • reprezintă un mijloc eficient de dovedire a respectării prevederilor RGPD atunci când Autoritatea de supraveghere solicită informații în aceste sens;
  • contribuie la îmbunătățirea transparenței în activitatea de prelucrare a datelor cu caracter personal;
  • se va îmbunătăți modul în care organizația va folosi informațiile confidențiale;
  • în cazul în care DPIA  se va publica, va ajuta organizația să-și consolideze poziția de operator de încredere;
  • prin identificarea din timp a eventualelor probleme, poate aduce avantaje financiare deoarece rezolvarea unei probleme descoperite din timp este mai puțin costisitoare;
  • întocmirea DPIA ajută la creșterea conștientizării organizației asupra importanței confidențialității și a protejării datelor cu caracter personal.

Dacă doriți să aflați mai multe despre RGPD puteți accesa articolele postate pe pagina dedicată protecției datelor sau, dacă aveți întrebări, ni le puteți adresa folosind pagina de contact.

Evaluarea de impact – Recomandări

Chiar dacă reglementarea evaluării de impact nu este detaliată în RGPD, așa cum scriam într-un articol anterior, Grupul de lucru „Articolul 29” explică reglementarea sumară în scopul unei mai bune aplicări a Regulamentului. Pe lângă explicații, mai oferă și recomandări menite a ajuta operatorii să aplice noua reglementare. În cele ce urmează vom sumariza unele dintre recomandările referitoare la evaluarea de impact (DPIA).

Necesitatea revizuirii DPIA

Deși Regulamentul nu prevede expres, Grupul de lucru „Articolul 29” recomandă ca bună practică revizuirea continuă și reevaluarea regulată a DPIA.

Monitorizarea activităților de prelucrare

Se recomandă ca, în practică, operatorii să evalueze continuu riscurile create de activitățile lor de prelucrare pentru a identifica momentul în care un tip de prelucrare „ar putea duce la un risc ridicat pentru drepturile și libertățile persoanelor fizice”.

Utilitatea DPIA

Chiar dacă unii operatori nu se încadrează în situațiile în care obligativitatea întocmirii DPIA este evidentă, Grupul de Lucru „Articolul 29” recomandă efectuarea acesteia. Motivul acestei recomandări este acela că DPIA este un instrument util operatorilor de date pentru respectarea legislației privind protecția datelor.

Publicitatea DPIA

Printre bunele practici recomandate de Grupul de lucru „Articolul 29” se numără și publicarea DPIA de către operator atunci când membrii publicului sunt afectați de operațiunea de prelucrare, mai ales în cazul în care operatorul este o autoritate publică.

DPIA – Evaluarea impactului asupra protecției datelor: Q & A

În rândurile următoare vă prezentăm răspunsurile la unele dintre cele mai întâlnite întrebări referitoare la evaluarea impactului asupra protecției datelor (DPIA).

Q: Ce este DPIA?

A: DPIA este un proces destinat să:

  • descrie prelucrarea de date cu caracter personal;

  • evalueze necesitatea și proporționalitatea prelucrării;

  • contribuie la gestionarea riscurilor la adresa drepturilor și libertăților persoanelor vizate (prin evaluarea riscurilor și stabilirea de măsuri pentru atenuarea lor).

Q: DPIA pentru o singură operațiune de prelucrare sau pentru toate operațiunile?

A: DPIA se poate întocmi doar pentru o singură operațiune de prelucrare sau pentru multiple operațiuni de prelucrare similare și care prezintă riscuri ridicate similare. În general, DPIA se întocmește atunci când operatorul decide să desfășoare un nou proiect sau când intervine o modificare a tehnologiilor folosite în activitatea de prelucrare.

Q: DPIA este obligatorie?

A: În principiu, da. Dacă operațiunea de prelucrare se încadrează într-o excepție arătată mai jos, DPIA este obligatorie în toate cazurile în care o operațiune de prelucrare este „susceptibilă să genereze un risc ridicat”.

Q: Care sunt excepțiile de la întocmirea DPIA?

A: DPIA nu este obligatorie atunci când:

  • prelucrarea nu este „susceptibilă să genereze un risc ridicat”;

  • există DPIA similară sau când ea a fost autorizată anterior lunii mai 2018;

  • există un temei legal al prelucrării.

Q: Ce se înțelege prin „ risc ridicat”

A: O operațiune de prelucrare este susceptibilă să genereze „riscuri ridicate” atunci când:

  • presupune o evaluare sistematică și cuprinzătoare a aspectelor personale referitoare la persoane fizice, care se bazează pe prelucrarea automată, inclusiv crearea de profiluri, și care stă la baza unor decizii care produc efecte juridice privind persoana fizică sau care o afectează în mod similar într-o măsură semnificativă;

  • se face o prelucrare pe scară largă a unor categorii speciale de date sau a unor date cu caracter personal privind condamnări penale și infracțiuni;

  • se face o monitorizare sistematică pe scară largă a unei zone accesibile publicului.

În practică, Grupul de lucru Articolul 29 recomandă ca operatorii să evalueze în mod continuu riscurile create de activităților lor de prelucrare pentru a identifica momentul în care un tip de prelucrare „ar putea duce la un risc ridicat pentru drepturile și libertățile persoanelor fizice”.

Q: Când se efectuează DPIA?

A: DPIA trebuie realizată „anterior prelucrării” întrucât este un instrument destinat să ajute la luarea deciziilor cu privire la prelucrare.

Q: Pentru operațiunile de prelucrare existente mai este necesară?

A: Doar în situația în care operațiunile de prelucrare existente pot conduce la un risc ridicat pentru drepturile și libertățile persoanelor fizice, și pentru care s-a produs o schimbare a riscurilor, luând în considerare natura, obiectivul, contextul și scopurile prelucrării.

Q: Care sunt caracteristicile minime ale DPIA?

A: DPIA trebuie să conțină informații cu privire la:

  • Descrierea prelucrării preconizate (tipul de operațiuni și scopul prelucrării);

  • Evaluarea necesității și proporționalității;

  • Evaluarea riscurilor pentru drepturile și libertățile persoanelor vizate;

  • Măsurile preconizate pentru abordarea riscurilor;

  • Documentare;

  • Monitorizare și revizuire.

Dacă aveți alte întrebări sau dacă aveți nevoie de lămuriri, vă rugăm să folosiți pagina noastră de contact.

RGPD și certificarea în conformitate cu ISO27001

Ce este ISO / IEC 27001?

Standardul ISO/IEC 27001:2013 este un standard internațional de securitate a informației și constă într-o specificație pentru sistemul de management al securității informației (SMSI).

Structura standardului include:

  1. Domeniul de aplicare a standardului,

  2. Modalitatea în care se efectuează referințe în documente,

  3. Reutilizarea termenilor și definițiilor din ISO/IEC 27000,

  4. Context organizațional și părțile interesate,

  5. Sprijin la nivelul cel mai înalt al conducerii pentru securitatea informației și politica organizației,

  6. Planificarea unui sistem de management al securității informației; evaluarea riscurilor; tratarea riscului,

  7. Sprijinirea unui sistem de management al securității informației,

  8. Realizarea unui sistem de management al securității informației operaționale,

  9. Revizuirea performanței sistemului,

  10. Acțiune corectivă.

Prin ce poate ajuta certificarea ISO27001

Elementele relevante ale standardului ISO27001 care pot ajuta companiile să faciliteze implementarea RGPD sunt următoarele:

  • evaluarea riscurilor;

  • conformitatea;

  • înștiințarea privind încălcarea protecției datelor;

  • managementul datelor cu caracter personal;

  • abordarea privacy by design;

  • protejarea datelor personale în relația cu furnizorii.

Certificarea în conformitate cu ISO / IEC 27001 nu este suficientă

Cu toate că ISO27001 ajută la implementarea RGPD, există unele cerințe ale regulamentului care nu sunt acoperite în mod direct de acest standard, cum ar fi dreptul persoanelor vizate:

  • de a fi informate asupra colectării;

  • la ștergerea datelor;

  • la portabilitatea datelor.

Prin urmare, chiar dacă un operator deține certificarea în conformitate cu ISO / IEC 27001, aceasta nu înseamnă că activitatea sau organizarea acestuia este în conformitate cu prevederile RGPD.

RGPD și notificarea activităților de prelucrare

Mai este sau nu necesară notificarea activităților de prelucrare a datelor la autoritățile locale de protecție a datelor?

Deși această problemă nu ar fi trebuit să existe, am auzit destul de multe opinii conform cărora după intrarea în vigoare a RGPD va continua să existe obligația de notificare a prelucrării datelor cu caracter personal de către operatori.

Este de notorietate faptul că unul dintre avantajele aduse de RGPD este eliminarea procedurii de notificare a activităților de prelucrare a datelor la autoritățile locale de supraveghere.

Cu toate acestea, așa cum arătam mai sus, în cadrul unor conferințe având ca temă aplicarea RGPD s-a afirmat că notificarea autorității nu este eliminată. Am auzit păreri și mai uimitoare cum ar fi aceea că această notificare ar fi cu atât mai necesară cu cât se prevede clar în RGPD obligația de a notifica autoritatea în anumite cazuri, cum ar fi notificarea în caz de încălcare a securității datelor.

Obligația de notificare în considerentele RGPD.

În cuprinsul considerentelor 89 și 90 din RGPD se propune abrogarea obligației generale de notificare și înlocuirea acesteia cu proceduri și mecanisme eficace care să pună accentul pe acele tipuri de operațiuni de prelucrare susceptibile să genereze un risc ridicat pentru drepturile și libertățile persoanelor fizice. Prin urmare, se arată că ar fi mai bine ca operatorul să efectueze, înainte de prelucrare, o evaluare a impactului asupra protecției datelor. Această evaluare ar trebui să includă, în special, măsurile, garanțiile și mecanismele avute în vedere pentru atenuarea riscului respectiv, pentru asigurarea protecției datelor cu caracter personal și pentru demonstrarea conformității cu RGPD.

Înlocuirea obligației de notificare cu evaluarea de impact și păstrarea evidenței interne.

Prevederile de mai sus au fost concretizate în RGPD la art. 35 unde se menționează în mod expres faptul că mai înainte de prelucrare este nevoie să se facă o evaluare a impactului operațiunilor de prelucrare prevăzute asupra protecției datelor cu caracter personal. De asemenea, eliminarea notificării a dus la reglementarea obligației operatorului de a păstra o evidență a activităților de prelucrare desfășurate sub responsabilitatea acestuia, obligație prevăzută de art. 30 din RGPD.

Având în vedere prevederile invocate, putem concluziona că notificarea activităților de prelucrare a datelor personale la autoritățile locale din domeniu  nu mai este necesară după intrarea în vigoare a RGPD.

RGPD. Informarea persoanei vizate – principalele puncte de atins

Ca și în legislația actuală din materia protecției datelor personale, prin RGPD s-a prevăzut obligația informării persoanei vizate la momentul preluării consimțământului său cu privire la numeroase aspecte. Însă spre deosebire de prezent, RGPD subliniază o importanță crescută a acestei informări și instituie informații suplimentare de comunicat către cei cărora operatorii le prelucrează datele.

1. Informații despre prelucrarea datelor: scop, temei, perioadă, transfer

Operatorii trebuie să ofere persoanelor vizate detalii cu privire la scopul prelucrării și temeiul prelucrării (dacă acesta nu este consimțământul, dar este de exemplu un contract). Dacă operatorul dorește să folosească datele în alt scop decât cel inițial, el trebuie să informeze persoana vizată și să îi ceară consimțământul, dacă este necesar.

De asemenea, trebuie comunicate informații cu privire la perioada prelucrării și ce se întâmplă cu datele la finalul acesteia, dar și cu privire la logica de prelucrare automată a datelor.

În situația în care datele sunt transferate și unei alte persoane, această informație trebuie adusă la cunoștința persoanei vizate, împreună cu motivul transferului și identitatea destinatarului lor.

2. Drepturile persoanei vizate

Este foarte important ca persoanei vizate să i se comunice drepturile pe care le are conform legislației, iar dintre acestea amintim: dreptul de acces la date, de rectificare a lor, de ștergere a acestora, de a se opune prelucrării, de portabilitate a datelor, de a fi informată cu privire la încălcări ale legii.

Mai multe despre drepturile persoanei vizate vom scrie într-un articol ulterior, dată fiind importanța lor semnificativă,

3. Dreptul de a se opune prelucrării în scop de marketing direct

Regulamentul dă o importanță sporită prelucrării datelor în scop de marketing direct și creării de profiluri legate de marketingul direct, instituind obligația de a informa separat și în mod expres persoana vizată că are dreptul de a se opune la o astfel de prelucrare și creare de profiluri.

Totodată, trebuie informate persoanele vizate despre consecințele prelucrării, în special dacă prelucrarea se bazează pe crearea de profiluri.

4. Dreptul de a formula plângeri și cereri. Datele de identificare ale operatorului și autorității naționale

Persoana vizată trebuie să știe că are dreptul de a formula plângere împotriva modului în care i se prelucrează datele ori împotriva oricărei acțiuni ce încalcă RGPD. Plângerea se poate înainta atât operatorului, cât și autorității naționale.

De asemenea, persoana vizată are dreptul de a formula cereri în exercitarea drepturilor sale prevăzute la punctul 2.

Operatorul trebuie să răspundă oricărei cereri sau plângeri primite de la persoana vizată în maximum o lună, conform RGPD.

Operatorul trebuie să informeze persoana vizată cu privire la datele sale de identificare și de contact, dar și cu privire la datele de identificare și de contact ale autorității naționale – în cazul nostru Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal.

Excepții de la obligativitatea informării

RGPD prevede și excepții de la obligativitatea informării persoanelor vizate cu privire la cele de mai sus în următoarele cazuri:

  1. persoanele vizate dețin deja informațiile respective;
  2. înregistrarea sau divulgarea datelor e prevăzută în mod expres de lege;
  3. informarea persoanelor vizate se dovedește imposibilă;
  4. informarea persoanelor vizate ar implica eforturi disproporționate.

Nu lăsați pe ultima sută de metri implementarea măsurilor prevăzute de RGPD, așa că ne puteți contacta aici pentru mai multe detalii.

DPO – Nivelul de expertiză și calitățile profesionale

Conform RGPD în anumite cazuri operatorii de date personale trebuie să-și numească un „responsabil cu protecția datelor personale” (Data Protection Officer – DPO). Mai multe despre acest subiect puteți găsi aici.

Din păcate, Regulamentul reglementează sumar DPO-ul, făcând astfel dificilă stabilirea condițiilor pe care trebuie să le întrunească persoana care dorește să fie DPO.

DPO – reglementarea din RGPD

La art. 37 alin. (5) din RGPD se arată că „Responsabilul cu protecția datelor este desemnat pe baza calităților profesionale și, în special, a cunoștințelor de specialitate în dreptul și practicile din domeniul protecției datelor, precum și pe baza capacității de a îndeplini sarcinile prevăzute la articolul 39.”

Aceasta înseamnă că responsabilul cu protecția datelor personale trebuie să cunoască cel puțin legislația privind datele personale și procedurile aferente acestui domeniu (guvernanța informațiilor și securitate cibernetică). Mai mult, ținând cont de atribuțiile sale (informare și consiliere a operatorului), responsabilul cu protecția datelor personale trebuie să aibă acces la nivelul de top management.

Prin urmare, un DPO trebuie să aibă competențele și experiența combinată a unor roluri tipice separate, cum ar fi un manager, avocat și specialist IT.

Recomandarea Grupului de lucru „Articolul 29”

Conform Ghidului Grupului de lucru „Articolul 29” aptitudinile și expertiza relevante includ:

  • experiență în legislația și practicile de protecție a datelor la nivel național și european;

  • o înțelegere complexă a RGPD;

  • înțelegerea operațiunilor de prelucrare efectuate;

  • înțelegerea tehnologiilor de informații și de securitate a datelor;

  • cunoașterea sectorului de afaceri și a organizației;

  • abilitatea de a promova protecția datelor în cadrul organizației.

Totodată, Grupul de lucru „Articolul 29” recomandă ca autoritățile de supraveghere să promoveze o formă adecvată și regulată pentru DPO. În consecință vom aștepta punctul de vedere al A.N.S.P.D.C.P.

Menționăm, de asemenea, că la acest moment autoritatea națională din România nu oferă traininguri pentru DPO și deși această ocupație a fost introdusă de curând în Clasificarea Ocupațiilor din România, nu au fost emise norme care să prevadă calificările minime necesare pentru ca o persoană să poată ocupa această funcție.

În același timp, atragem atenția că nicio entitate care susține că oferă traininguri de calificare a unui DPO nu emite certificări sau diplome recunoscute de autoritatea națională în domeniu.

RGPD – Cine trebuie să desemneze un responsabil cu protecția datelor? (V – Categorii speciale de date)

Încheiem seria de articole privind responsabilul cu protecția datelor personale cu explicații despre noțiunea de categorii speciale de date.

Categorii speciale de date

În sfârșit, avem o noțiune definită clar de RGPD prin art. 9 alin. (1): sunt categorii speciale de date cu caracter personal acele date „care dezvăluie originea rasială sau etnică, opiniile politice, confesiunea religioasă sau convingerile filozofice sau apartenența la sindicate și prelucrarea de date genetice, de date biometrice pentru identificarea unică a unei persoane fizice, de date privind sănătatea sau de date privind viața sexuală sau orientarea sexuală ale unei persoane fizice.”

Studiu de caz

În exemplul nostru privind magazinul online, nu avem motive să credem că acesta ar solicita date dintre cele aparținând categoriilor speciale pentru crearea conturilor clienților pentru cumpărăturile online, astfel încât în măsura în care nu prelucrează astfel de date, lui nu i se aplică acest caz.

Cu toate acestea, dacă însumăm toate elementele analizate în articolele precedente prin raportare la activitatea unui magazin online, putem concluziona că acesta are nevoie de un responsabil cu protecția datelor dacă:

  • magazinul online folosește datele clienților săi pentru a transmite newslettere ori pentru a transmite sugestii de achiziții adiacente celor deja efectuate pe site
  • magazinul online are un număr relativ mare de clienți cu conturi pe site dintr-o anumită arie geografică, raportat la populația existentă în acea arie geografică.

Întrucât este greu de controlat numărul clienților/conturilor acestora pe site, astfel încât este greu de apreciat când prelucrarea este pe scară largă, considerăm că un magazin online ar trebui să își desemneze un responsabil cu prelucrarea datelor încă de la început.

Recomandarea A.N.S.P.D.C.P. privind desemnarea responsabilului

Mai mult, pe site-ul A.N.S.P.D.C.P. puteți găsi următoarea recomandare: „Deși în unele cazuri nu este necesară desemnarea unui responsabil cu protecția datelor, Autoritatea de Supraveghere recomandă numirea unei astfel de persoane, întrucât este utilă operatorului pentru respectarea obligațiilor în domeniul protecției datelor cu caracter personal.

Concluzii

Ținând cont de faptul că sunt precizate doar două situații clare în care nu este obligatorie numirea unui responsabil cu protecția datelor (a se vedea aici), recomandarea A.N.S.P.D.C.P. se poate transforma într-o realitate dură și anume aceea în care Autoritatea de Supraveghere să considere obligatorie numirea unui responsabil cu protecția datelor în mai toate cazurile care nu se subscriu celor două exemple: medic și avocat.

 

Considerăm că este nevoie de mai multă preocupare din partea A.N.S.P.D.C.P. pentru a clarifica modul de aplicare a noilor reguli, sau cel puțin pentru a ne informa asupra modului în care aceasta înțelege RGPD, prin publicarea de puncte de vedere și exemple practice raportate la situații de fapt specifice realității economice a țării noastre.    

 

Puteți citi artcolele anterioare pe subiectul responsabilului cu protecția datelor personale aici, aici, aici și aici.

RGPD – Cine trebuie să desemneze un responsabil cu protecția datelor? (IV – Prelucrare date pe scară largă)

Analizăm astăzi o nouă noțiune dintre noțiunile cheie ale RGPD în stabilirea operatorilor obligați să desemneze un responsabil cu protecția datelor, respectiv aceea de prelucrare date ”pe scară largă”.

Prelucrare date „pe scară largă”

RGPD nu definește această noțiune, însă Grupul de lucru „Articolul 29” recomandă ca atunci când se stabilește dacă prelucrarea este efectuată pe o scară largă, să fie avute în vedere următoarele criterii:

  • numărul persoanelor vizate – ori un număr exact ori un procent din populația relevantă;
  • volumul datelor și/sau gama de elemente diferite de date în curs de prelucrare;
  • durata sau permanența activității de prelucrare a datelor;
  • suprafața geografică a activității de prelucrare.

Aceleași criterii sunt preluate și de către A.N.S.P.D.C.P., ceea ce înseamnă că se vor regăsi și în legislația națională și se vor aplica și în practica noastră.

În cuprinsul considerentului nr. 91 al RGPD pot fi identificate unele orientări, oferind exemple care sunt la extreme:

  • operațiuni de prelucrare date la scară largă sunt acelea care au drept obiectiv prelucrarea unui volum considerabil de date cu caracter personal la nivel regional, național sau supranațional;
  • operațiuni care nu reprezintă o prelucrare la scară largă – operațiuni de prelucrare de date cu caracter personal de la pacienți sau clienți de către un anumit medic, un alt profesionist în domeniul sănătății sau un avocat (caz în care nu este necesară desemnarea unui responsabil cu protecția datelor).

Practic, orice prelucrare făcută între aceste două extreme poate fi interpretată ca prelucrare pentru care este necesară numirea unui responsabil cu protecția datelor, cu excepția prelucrării datelor pacientului de către un medic sau a datelor personale referitoare la condamnările penale și infracțiuni de către un avocat.

Studiu de caz

Aplicând aceste explicații la cazul practic enunțat în articolele anterioare privitor la magazinul online, dacă acesta are un număr relativ mare de clienți cu conturi pe site dintr-o anumită arie geografică, raportat la populația existentă în acea arie geografică, atunci prelucrarea pe care societatea proprietară a magazinului o face are nevoie de un responsabil cu protecția datelor.

Puteți citi articolele anterioare pe subiectul responsabilului cu protecția datelor personale aici, aici și aici

RGPD – Cine trebuie să desemneze un responsabil cu protecția datelor? (III – Monitorizare periodică și sistematică)

Continuăm seria explicațiilor privind noțiunile problematice ale art. 37 din RGPD cu aceea de ‘monitorizare periodică și sistematică’.

Monitorizarea periodică și sistematică

Nici în acest caz RGPD nu ne oferă o definiție expresă, cu atât mai mult cu cât în fapt avem trei noțiuni: „monitorizare”, „periodic” și „sistematic”. Putem, însă, să extragem anumite explicații ale acestora din analiza extinsă a instrucțiunilor formulate pentru RGPD și a considerentelor acestuia.

Monitorizare

În considerentul nr. 24 putem găsi conceptul de „monitorizare a comportamentului persoanelor vizate”: „Pentru a se determina dacă o activitate de prelucrare poate fi considerată ca „monitorizare a comportamentului” persoanelor vizate, ar trebui să se stabilească dacă persoanele fizice sunt urmărite pe internet, inclusiv posibila utilizare ulterioară a unor tehnici de prelucrare a datelor cu caracter personal care constau în crearea unui profil al unei persoane fizice, în special în scopul de a lua decizii cu privire la aceasta sau de a analiza sau de a face previziuni referitoare la preferințele personale, comportamentele și atitudinile acesteia.”

Este foarte important să știm că în opinia Grupului de lucru „Articolul 29” noțiunea de monitorizare nu este restricționată în mediul online, iar urmărirea online ar trebui să fie considerată doar ca un exemplu de monitorizare a comportamentului persoanelor vizate.

Periodic

Tot Grupului de lucru „Articolul 29” i-a revenit sarcina de a ne ajuta și în acest caz, stabilind că „periodic” poate fi interpretat astfel:

  • în curs de desfășurare sau care apare la anumite intervale într-o anumită perioadă;
  • recurente sau repetate la perioade fixe;
  • constante sau care au loc periodic.

Sistematic

În aceeași manieră, Grupul de lucru „Articolul 29” interpretează termenul „sistematic” ca însemnând una sau mai multe din următoarele:

  • apărut conform sistemului prearanjat, organizat sau metodic;
  • luând loc ca parte a unui plan general de colectare a datelor;
  • efectuat ca parte a unei strategii.

Studiu de caz

Prin urmare, monitorizarea sistematică și periodică înseamnă urmărirea persoanelor vizate și/sau crearea de profiluri ale acestora în mod recurent/periodic/constant și în contextul unei strategii/plan/sistem.

Astfel, în exemplul nostru din articolul anterior, dacă magazinul online folosește datele clienților săi pentru a transmite newslettere ori pentru a transmite sugestii de achiziții adiacente celor deja efectuate pe site, putem concluziona că acesta efectuează o monitorizare sistematică și periodică a datelor personale.

 

Puteți citi articolele anterioare pe subiectul responsabilului cu protecția datelor personale aici și aici.