Evaluarea riscurilor. Măsurile standard de cunoaștere a clientelei conform Legii nr. 129/2019 (II)

Așa cum am precizat în articolul inițial, vă prezentăm în continuare scurte informații privind evaluarea riscurilor.

Necesitatea procedurilor bazate pe evaluarea riscurilor

Legea prevede că entitățile raportoare trebuie să aibă sisteme adecvate de gestionare a riscurilor, inclusiv de proceduri bazate pe evaluarea riscurilor, pentru a stabili dacă un client sau beneficiarul real al unui client este o persoană expusă public. Evaluarea riscurilor este importantă și pentru a decide dacă măsurile de cunoaștere a clientelei vor fi aplicate sau nu și clienților existenți. O astfel de obligație este prevăzută de lege unde se arată că entitățile raportoare aplică măsurile de cunoaștere a clientelei nu numai tuturor clienților noi, ci și clienților existenți, în funcție de risc, inclusiv atunci când circumstanțele relevante privind clientul se schimbă. Astfel, în urma evaluării riscului, se poate alege o procedură adecvată.

La baza evaluării stă verificarea clienților

Pentru identificarea persoanelor fizice sau juridice, entitățile raportoare vor trebui să verifice toate datele de stare civilă prevăzute în documentele de identitate prevăzute de lege, pentru persoanele fizice, iar pentru persoanele juridice, datele cuprinse în actele constitutive sau certificatul de înmatriculare și datele reprezentantului legal al persoanei juridice care încheie contractul, precum și datele și informațiile prevăzute în reglementările sectoriale aplicabile, după caz. În cazul persoanelor juridice străine va fi solicitată și o traducere în limba română a documentelor menționate, legalizată în condițiile legii.

Evaluarea riscului

Elementele obligatorii pe care entitățile raportoare trebuie să le ia în considerare la evaluarea riscului de spălare a banilor și finanțare a terorismului, sunt următoarele:

  • scopul inițierii unei relații sau efectuării unei tranzacții ocazionale;
  • nivelul activelor care urmează a fi tranzacționate de un client sau dimensiunea tranzițiilor deja efectuate;
  • regularitatea sau durata relației de afaceri;
  • reglementările și instrucțiunile sectoriale emise de autoritățile competente.

Următorul articol pe această temă va fi despre obligațiile entităților raportoare în legătură cu aplicarea măsurilor standard.