Posts

Reglementarea utilizării, conservării și protecției solului

/in /by

În Monitorul Oficial nr. 1057 din 10 noiembrie 2020, a fost publicată Legea nr. 246/2020 privind utilizarea, conservarea și protecția solului. Conform expunerii de motive, actul normativ reglementează un cadru unitar în domeniul protecției solului și are drept scop reglementarea normelor, măsurilor și acțiunilor unitare obligatorii privind cunoașterea, protecția, ameliorarea și utilizarea durabilă a solurilor din România. Legea intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2021.

Ce conține noua lege?

În cuprinsul Legii nr. 246/2020 sunt prevăzute reglementări referitoare la:

  • definirea unor termeni;
  • principiile care stau la baza utilizării, conservării și protecției solului;
  • structurile organizatorice specializate;
  • identificarea, investigarea și evaluarea zonelor de risc natural și a terenurilor degradate;
  • restaurarea terenurilor degradate și refacerea ecologică a terenurilor afectate de alunecările de teren;
  • măsuri de utilizare durabilă a solului;
  • procedura de obținere a certificatului privind calitatea solului;
  • controlul și inspecția privind gospodărirea durabilă și calitatea solului;
  • drepturile și obligațiile deținătorilor de terenuri
  • contravenții.

Domeniul de aplicare

Prevederile prezentei legi se aplică terenurilor deținute sau utilizate în baza unui titlu, indiferent de categoria de folosință a terenului, cu excepția siturilor potențial contaminate și contaminate și a terenurilor afectate de degradare în urma activităților desfășurate de structurile componente ale sistemului de apărare și securitate națională în domeniu, cărora li se aplică prevederile legislației specifice în vigoare.

Ce drepturi au deținătorii de terenuri?

Conform art. 7 din lege, statul garantează persoanelor fizice și persoanelor juridice următoarele:

  1. accesul la informații privind solul, cu respectarea condițiilor de confidențialitate prevăzute de legislația în vigoare;
  2. dreptul de asociere în organizații pentru utilizare, conservare, monitorizare și protecție a solului;
  3. dreptul de a fi consultate cu privire la elaborarea și dezvoltarea politicilor și legislației privind solul, emiterea actelor de reglementare în domeniu, elaborarea planurilor și programelor, în conformitate cu reglementările în vigoare;
  4. dreptul de a se adresa, direct sau prin intermediul organizațiilor societății civile, autorităților administrației publice centrale, regionale, locale sau judecătorești în probleme de utilizare, conservare și protecție a solului;
  5. dreptul la despăgubire pentru prejudiciul suferit, dovedit și evaluat potrivit prevederilor prezentei legi;
  6. efectuarea calculului valorilor despăgubirilor de către evaluatorii/experții funciari – imobiliari pe baza metodelor de evaluare atestate în baza Ghidului evaluatorului funciar din România și a standardelor internaționale în vigoare.

Obligațiile deținătorilor și a utilizatorilor de terenuri

Deținătorii în baza unui titlu valabil ai terenurilor agricole și silvice și construcțiilor de orice natură, precum și utilizatorii acestora, prin a căror activitate pot cauza schimbări dăunătoare caracteristicilor și funcțiilor solului, sunt obligați:

  1. să monitorizeze permanent calitatea și caracteristicile solurilor pe suprafața cărora s-au desfășurat activități cu impact semnificativ asupra solurilor;
  2. să pună la dispoziția organelor de inspecție și control toate informațiile și facilitățile necesare desfășurării activităților acestora;
  3. să îndeplinească, în totalitate și la termen, măsurile impuse prin actele de constatare încheiate de persoanele împuternicite cu activități de verificare, inspecție și control;
  4. să asigure prevenirea, reducerea riscului de degradare și combatere a schimbărilor solului, generate de propria lor activitate ori care ar putea fi cauzate de utilizările necorespunzătoare ale terenului sau de aplicare a unor practici neconforme cu reglementările legale în vigoare;
  5. să furnizeze, la solicitarea autorităților administrației publice centrale competente, datele și informațiile pe care le dețin privind utilizarea și calitatea solurilor;
  6. să respecte condițiile privind protejarea obiectivelor de patrimoniu cultural impuse de legislația specifică acestora. (art. 39 alin. 2)

În cazul deținătorilor persoane juridice, obligațiile prevăzute mai sus se completează cu următoarele obligații:

  1. asigură și actualizează permanent evidența privind utilizarea terenurilor deținute printr-un titlu valabil, precum și a calității solurilor conform legislației în vigoare;
  2. monitorizează permanent calitatea și caracteristicile solurilor terenului deținut în baza oricărui titlu valabil pe suprafața căruia s-au desfășurat activități cu impact semnificativ asupra solurilor. (art. 39 alin.3)

Contravenții

Constituie contravenții și se sancționează cu amendă de la 2.000 lei la 5.000 lei pentru persoane fizice și de la 20.000 lei la 50.000 lei pentru persoane juridice nerespectarea prevederilor art. 39 alin. (2) și (3) prezentate mai sus.

Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac de către personalul împuternicit în acest scop al autorităților administrației publice centrale competente.

În cazul terenurilor administrate de instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională, constatarea se face în urma unui raport științific de specialitate întocmit de către instituțiile prevăzute la art. 9 alin. (6) lit. b) din lege și avizate de ICPA, iar contravențiile și aplicarea sancțiunilor se realizează de persoanele împuternicite de acestea.

Constituie contravenție și se sancționează cu amendă de 50.000 lei întocmirea studiilor pedologice și agrochimice, precum și a Raportului privind starea de calitate a solului de către persoane fizice sau juridice neautorizate/neatestate conform legislației în domeniu.

Contravențiilor prevăzute de lege le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare.

Termene prevăzute de lege

În termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a legii:

  • trebuie aprobat, prin ordin comun al conducătorilor autorităților administrației publice competente, la propunerea Comitetului științific, un ghid tehnic care va avea ca obiect Metodologia de identificare a zonelor de risc natural și/sau antropic sau a terenurilor degradate, precum și metodologiile de investigare, evaluare de risc și restaurare a terenurilor degradate;
  • se vor aproba prin ordin comun al autorităților administrației publice centrale competente, normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

În termen de 2 ani de la data intrării în vigoare a legii:

  • se va aproba prin ordin comun al conducătorilor autorităților administrației publice centrale competente, la propunerea Comitetului științific, Lista zonelor de risc natural și/sau antropic, listă care se va actualiza anual;
  • se va aproba prin hotărâre a Guvernului, Programul național pentru protecția solului, la propunerea Comitetului științific.

Normele pentru redeschiderea teraselor – Ordinul nr. 966/1.809/105/2020

/in , , /by

Normele pentru redeschiderea teraselor au publicate în Monitorul Oficial nr. 461 de astăzi, 30/05/2020.

Textul normelor vizează operatorii economici care desfășoară activități de preparare, servire și consum al produselor alimentare, băuturilor alcoolice și nealcoolice la terasele/spațiile deschise din exteriorul unităților de alimentație publică. Pentru aceștia sunt prevăzute noi obligații care privesc organizarea activității și măsuri de protecție a clienților.

Pe scurt, operatorii economici din sectorul alimentației publice trebuie:

  • să efectueze un triaj observațional al clienților;
  • să se asigure că în unitate există dispozitive cu produse biocide avizate, necesare dezinfectării mâinilor clienților, precum și informarea acestora cu privire la modul de utilizare;
  • să stabilească circuite cu sens unic ce trebuie parcurse de clienți în interiorul spațiului special amenajat din exteriorul clădirii unității de alimentație publică (terasă), astfel încât să se minimizeze contactele între clienți (exemplu: înspre și dinspre toaletă);
  • să interzică transferul meniurilor, solnițelor, olivierelor și al altor obiecte de pe o masă pe alta;
  • să nu permită consumul de produse în picioare, pentru a minimiza circulația clienților în interiorul terasei;
  • să instaleze panouri de protecție din plexiglas în unitățile cu plata la casa de marcat ;
  • să încurajeze plata cu cardul, fie la casă, fie către personalul de servire;
  • să stabilească numărul maxim de locuri care pot fi ocupate în cadrul spațiului special amenajat din exteriorul clădirii unității de alimentație publică (terase);
  • să se asigure că la servirea mesei personalul va purta mască și mănuși; mănușile utilizate la servire nu vor fi utilizate la pregătirea mesei;
  • să informeze clienții asupra regulilor de igienă, dezinfectare și distanțare fizică, precum și a necesității limitării timpului de servire a mesei, acolo unde este cazul;
  • să asigure curățarea și dezinfecția cu substanțe biocide avizate a tuturor spațiilor/suprafețelor unde au acces clienții, precum și a ustensilelor utilizate în timpul servirii mesei;

Reguli privind distanțarea fizică

În ceea ce privește distanțarea fizică, Normele stabilesc un număr de maximum 4 clienți care pot ocupa o masă, cu condiția respectării unei distanțe de 1,5 m între persoane. Prin excepție, membrii aceleiași familii, care au același domiciliu pot fi așezați la o distanță mai mică. Operatorul trebuie să asigure respectarea unei distanțe de minimum 2 m între ocupanții scaunelor meselor alăturate.

În ceea ce privește sancțiunile, spre deosebire de Ordinul nr. 3.577/831/2020 despre care am scris aici și care nu conține mențiuni exprese privind sancțiunile, acestea sunt menționate în articolul 6 din Norme. Pentru a păstra acest articol în limite rezonabile, am pregătit pentru cei interesați un scurt material cu faptele care sunt considerate contravenții și sancțiunile aplicate conform art. 6 din Norme. Informarea poate fi descărcată de aici.

Competența agentului constatator al poliției locale – RIL admis

/in , /by

În ședința din data de 19 iunie 2017, Î.C.C.J. s-a pronunțat asupra Recursului în Interesul Legii formulat de Avocatul poporului. Obiectul sesizării se referă la competența funcțională a agenților constatatori din cadrul poliției locale sau poliției rutiere. (Decizia nr.11 în dosarul nr.3/2017)

Conform comunicatului Î.C.C.J.  „doar agentul constatator din cadrul poliției rutiere are competența de a solicita proprietarului sau deținătorului mandatat al unui vehicul comunicarea identității persoanei căreia i-a încredințat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice, precum și de a aplica sancțiunile contravenționale prevăzute de lege, în cazul necomunicării relațiilor solicitate.”

Cauza sesizării privind competența agentului

Problema de drept se referă la interpretarea și aplicarea art. 39 raportat la art. 102 alin. (1) pct. 14 sau art. 105 pct. 10 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu incidența art. 7 lit. h) din Legea nr. 155/2010 a poliției locale.

În opinia Avocatului poporului în absența unei derogări exprese, polițistul rutier este singurul care poate constata contravențiile reglementate de O.U.G. nr. 195/2002.

Ce prevăd în concret textele de lege incidente

Art. 39. – Proprietarul sau deținătorul mandatat al unui vehicul este obligat să comunice poliției rutiere, la cererea acesteia și în termenul solicitat, identitatea persoanei căreia i-a încredințat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice.

Art. 105. – Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a V-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de către persoane juridice: 10. necomunicarea, în termen, la cererea poliției rutiere, a identității persoanei căreia i-a încredințat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice;

Art. 102. – (1) Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice: 14. necomunicarea de către proprietarul sau utilizatorul unui vehicul, la solicitarea poliției rutiere, a identității persoanei căreia i-a încredințat vehiculul spre a fi condus;

Art. 7. – În domeniul circulației pe drumurile publice, poliția locală are următoarele atribuții: h) constată contravenții și aplică sancțiuni pentru încălcarea normelor legale privind oprirea, staționarea, parcarea autovehiculelor şi accesul interzis, având dreptul de a dispune măsuri de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar;

Aplicare

Decizia este obligatorie pentru instanțe de la data publicării acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I.