Măsurile standard de cunoaștere a clientelei conform Legii nr. 129/2019 (III)

/in , /by

Dacă în articolul anterior am scris despre evaluarea riscurilor ca element esențial în aplicarea măsurilor standard, în acesta vom scrie despre obligațiile entităților raportoare și despre momentul de la care se aplică aceste măsuri.

Obligații ale entităților raportoare în legătură cu aplicarea măsurilor standard

Față de cerințele legii referitoare la măsurile standard de cunoaștere a clientelei entitățile raportoare au următoarele obligații:

  • să demonstreze autorităților cu atribuții de supraveghere și control sau organismelor de autoreglementare că măsurile de cunoaștere a clientelei aplicate sunt corespunzătoare din punctul de vedere al riscurilor de spălare a banilor și de finanțare a terorismului care au fost identificate;
  • să verifice identitatea clientului și a beneficiarului real înainte de stabilirea unei relații de afaceri sau de desfășurarea tranzacției ocazionale;
  • să nu deschidă contul, să nu inițieze ori să nu continue relația de afaceri sau să nu efectueze tranzacția ocazională atunci când entitatea raportoare nu este în măsură să aplice măsurile de cunoaștere a clientelei;
  • să întocmească un raport de tranzacție suspectă în legătură cu clientul respectiv, ori de câte ori există motive de suspiciune, raport care va fi transmis Oficiului.

Când se aplică măsurile standard?

Măsurile standard de cunoaștere a clientelei se aplică obligatoriu de entitățile raportoare

  • la stabilirea unei relații de afaceri;
  • la efectuarea tranzacțiilor ocazionale;
  • în cazul persoanelor care comercializează bunuri, în calitate de profesioniști, atunci când efectuează tranzacții ocazionale în numerar în valoare de cel puțin 10.000 euro, indiferent dacă tranzacția se efectuează printr-o singură operațiune sau prin mai multe operațiuni care au o legătură între ele.

În cazul tranzacțiilor ocazionale, legea are în vedere tranzacțiile

  1. în valoare de cel puțin echivalentul în lei a 15.000 euro, indiferent dacă tranzacția se efectuează printr-o singură operațiune sau prin mai multe operațiuni care au o legătură între ele;
  2. care constituie un transfer de fonduri, astfel cum este definit de art. 3 pct. 9 din Regulamentul (UE) 2015/847 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 mai 2015 privind informațiile care însoțesc transferurile de fonduri și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.781/2006, în valoare de peste 1.000 euro.

Măsurile standard de cunoaștere a clientelei conform Legii nr. 129/2019 (II)

/in , /by

Evaluarea riscurilor – element esențial

Pe lângă sarcinile despre care am scris în articolul anterior, legea prevede că entitățile raportoare trebuie să aibă sisteme adecvate de gestionare a riscurilor, inclusiv de proceduri bazate pe evaluarea riscurilor, pentru a stabili dacă un client sau beneficiarul real al unui client este o persoană expusă public. Evaluarea riscurilor este importantă și pentru a decide dacă măsurile de cunoaștere a clientelei vor fi aplicate și clienților existenți. O astfel de obligație este prevăzută în textul de lege unde se arată că entitățile raportoare aplică măsurile de cunoaștere a clientelei nu numai tuturor clienților noi, ci și clienților existenți, în funcție de risc, inclusiv atunci când circumstanțele relevante privind clientul se schimbă. Astfel, doar în urma evaluării riscului, se poate alege o procedură adecvată.

Pentru identificarea persoanelor fizice sau juridice, entitățile raportoare vor trebui să verifice toate datele de stare civilă prevăzute în documentele de identitate prevăzute de lege, pentru persoanele fizice, iar pentru persoanele juridice, datele cuprinse în actele constitutive sau certificatul de înmatriculare și datele reprezentantului legal al persoanei juridice care încheie contractul, precum și datele și informațiile prevăzute în reglementările sectoriale aplicabile, după caz. În cazul persoanelor juridice străine va fi solicitată şi o traducere în limba română a documentelor menționate, legalizată în condițiile legii.

Elementele obligatorii pe care entitățile raportoare trebuie să le ia în considerare la evaluarea riscului de spălare a banilor și finanțare a terorismului, sunt următoarele:

  1. scopul inițierii unei relații sau efectuării unei tranzacții ocazionale;
  2. nivelul activelor care urmează a fi tranzacționate de un client sau dimensiunea tranzițiilor deja efectuate;
  3. regularitatea sau durata relației de afaceri;
  4. reglementările și instrucțiunile sectoriale emise de autoritățile competente