Măsurile standard de cunoaștere a clientelei conform Legii nr. 129/2019 (IV)

Prevederi speciale pentru unele categorii de entități raportoare/servicii:

Furnizorii de servicii de jocuri de noroc – 5 alin. (1) lit. d)

Furnizorii de servicii de jocuri de noroc sunt obligați să aplice măsurile standard de cunoaștere a clientelei în momente diferite, în funcție de caz:

  • în momentul colectării câștigurilor, la cumpărarea sau schimbarea de jetoane atunci când se efectuează tranzacții a căror valoare minimă reprezintă echivalentul în lei a minimum 2.000 euro, printr-o singură operațiune;
  • atunci când sunt informați despre valoarea tranzacției și când s-a stabilit că a fost atinsă limita minimă aplicabilă în cazurile în care suma nu este cunoscută în momentul acceptării tranzacției.
Instituțiile de credit și instituțiile financiare – art. 5 alin. (1) lit. a) și b) – În cazul asigurărilor de viată sau al altor tipuri de asigurări care includ o componentă investițională,

Aceste entități raportoare aplică, în plus față de măsurile standard de cunoaștere a clientelei impuse în ceea ce privește clientul și beneficiarul real, următoarele măsuri de cunoaștere

  • în cazul beneficiarilor identificați după nume, se vor aplica măsurile de cunoaștere a clientelei în raport cu aceștia;
  • în cazul beneficiarilor desemnați după caracteristici sau categorie ori prin alte mijloace, se va solicita obținerea unor informații suficiente privind beneficiarii respectivi, astfel încât să se asigure că, la momentul plății, va fi în măsură să stabilească identitatea beneficiarului acestor tipuri de asigurări.

Aceste măsuri suplimentare se vor aplica de îndată ce beneficiarii acestor tipuri de asigurări sunt identificați sau desemnați sau cel mai târziu la momentul plății sau la momentul atribuirii, totale sau parțiale, a poliței.

Furnizorii de servicii pentru fiducii – art. 5 alin. (1) lit. e) – g)

Pentru acest tip de serviciu, în cazul beneficiarilor de fiducii sau de construcții juridice similare care sunt desemnați în funcție de caracteristici particulare sau de categorie, entitățile raportoare trebuie să se asigure că, la momentul plății sau al exercitării de către beneficiar a drepturilor sale dobândite, vor fi în măsură să stabilească identitatea beneficiarului. Prin urmare, legea obligă entitățile raportoare să obțină informații suficiente cu privire la beneficiar, astfel încât să stabilească identitatea acestuia până la momentele indicate de lege.

Moneda electronică

În cazul monedei electronice, entitățile pot să nu aplice măsuri de cunoaștere a clientelei cu privire la moneda electronică, dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare de atenuare a riscurilor:

  • instrumentul de plată nu este reîncărcabil sau are o limită maximă de 150 euro pentru tranzacțiile de plăți lunare, care poate fi utilizată numai în statul membru respectiv;
  • suma maximă depozitată electronic nu depășește 150 euro;
  • instrumentul de plată este utilizat exclusiv pentru a achiziționa bunuri sau servicii;
  • instrumentul de plată nu poate fi finanțat cu monedă electronică anonimă;
  • emitentul efectuează o monitorizare suficientă a tranzacțiilor sau a relației de afaceri pentru a permite depistarea tranzacțiilor neobișnuite sau suspecte.

Această derogare nu este aplicabilă în cazul răscumpărării în numerar sau al retragerii în numerar a valorii monetare a monedei electronice în cazul în care suma răscumpărată depășește 150 euro.

În articolele anterioare am scris despre tipurile de măsuri și sarcinile entităților raportoare, despre evaluarea riscurilor, obligațiile entităților raportoare în legătură cu aplicarea măsurilor standard și despre când se aplică aceste măsuri.