Poșta Română și Viva Credit IFN S.A. amendate în baza GDPR

/in , /by

Poșta Română

ANSPDCP a sancționat contravențional Poșta Română cu amendă în cuantum de 9.686,60 lei, echivalentul a 2000 euro, ca urmare a primirii unei notificări de încălcare a securității datelor trimisă de operator.

În urma investigației efectuate s-a constatat că Poșta Română nu a luat măsurile tehnice și organizatorice adecvate care să prevină accesul neautorizat la datele cu caracter personal (adrese de e-mail și numere de telefon) pe adresa https://awb.posta-romana.ro aparținând operatorului sancționat, ceea ce a dus la compromiterea confidențialității datelor personale a 81 de persoane vizate.

Comunicatul ANSPDCP poate fi consultat aici.

Viva Credit IFN S.A.

Amenda în cuantum de 9680 lei, echivalentul sumei de 2000 EURO, a fost aplicată pentru că operatorul nu a soluționat cererea petentului prin care își exercita dreptul de ștergerea datelor și nu a furnizat acestuia informații cu privire la acțiunile întreprinse în urma cererii sale în termen de cel mult o lună (sau maximum 3 luni, prezentând și motivele întârzierii) la adresa sa de domiciliu sau la adresa de contact (e-mail) disponibilă în evidențele sale.

Autoritatea a aplicat și o măsura corectivă în sensul obligării operatorului de a transmite un răspuns petentului la cererea depusă, în termen de 5 zile lucrătoare de la comunicarea procesului-verbal.

Comunicatul ANSPDCP poate fi consultat aici.

 

Newsletter Start Lawyers nr. 3/2020

/in /by

Informațiile cuprinse în acest număr sunt următoarele:

Noutăți legislative din următoarele domenii:

  • Educație
  • Achiziții publice
  • Construcții
  • Fiscal
  • Dreptul muncii
  • Securitate cibernetică
  • IMM
  • Sănătate
  • COVID-19
  • Mediu
  • Protecție socială
  • Diverse.

Informații din domeniul protecției datelor (GDPR)

Publicarea hotărârii Shrems II. – Află detalii despre invalidarea Scutului de confidențialitate UE-SUA și despre modul cum sunt afectate transferurile de date către SUA;

Un articol cu informații utile pentru proprietarii de imobile

Contravențiile și sancțiunile aplicabile proprietarilor conform Legii nr. 196/2018 privind asociațiile de proprietari – vezi care sunt faptele considerate contravenții și sancțiunile aplicabile proprietarilor.

Dicționar juridic

Termenul juridic al săptămânii: „Bullyingul”.

Newsletterul poate fi descărcat în format pdf de aici.

Schrems II – Invalidarea Scutului de confidențialitate UE-SUA

/in /by

Scurt istoric

Hotărârea pronunțată în cauza Schrems II (C-113/18) de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) are la origine o plângere a domnului Maximilian Schrems prin care a solicitat autorității competente privind protecția datelor (Data Protection Commissioner) dispunerea suspendării sau interzicerea transferului datelor sale cu caracter personal efectuat de Facebook Ireland a către Facebook Inc.

Ca urmare a plângerii, Data Protection Commissioner a sesizat instanța din Irlanda (High Court), pentru ca aceasta din urmă să sesizeze CJUE cu trimiterea preliminară.

Soluția trimiterii preliminare

În urma acestei hotărâri s-au stabilit, în principal, următoarele:

  • invalidarea Deciziei 2016/1250 privind caracterul adecvat al protecției oferite de Scutul de confidențialitate UE-SUA (EU-US Privacy Shield) – documentul care permitea transferul datelor cu caracter personal din UE către o societate din Statele Unite ale Americii;
  • clauzele contractuale standard (SCC) sunt valabile doar dacă mențin un nivel de protecție care este în esență echivalent cu cel garantat de GDPR în lumina Cartei UE.

Consecințele hotărârii Schrems II:

  • invalidarea Scutului de confidențialitate are efect imediat – aceasta însemnând că operatorii nu se mai pot baza pe caracterul adecvat al nivelului de protecție a confidențialității atunci când transferă date cu caracter personal în SUA;
  • în cazul utilizării clauzelor contractuale standard (SCC), mai înainte de a le folosi ca temei pentru transferul datelor, operatorii și persoanele împuternicite, în colaborare cu destinatarul datelor, trebuie să verifice, de la caz la caz dacă legea țării terțe de destinație asigură o protecție adecvată, în conformitate cu legislația UE;
  • autoritatea de supraveghere competentă este obligată să suspende sau să interzică un transfer de date întemeiat pe clauze contractuale standard (SCC) către un stat terț atunci când consideră că acele clauze nu pot fi respectate în statul terț.

Comunicatul ANSPDCP referitor la Invalidarea Scutului de confidențialitate UE-SUA

Conform comunicatului ANSPDCP, „în absența unei decizii privind caracterul adecvat în temeiul art. 45 alin. (3) din Regulamentul (UE) 2016/679, transferul de date cu caracter personal către Statele Unite poate fi efectuat în conformitate cu unul din următoarele instrumente prevăzute de art. 46 din Regulamentul (UE) 2016/679:

  • clauze standard de protecție a datelor,
  • reguli corporatiste obligatorii,
  • coduri de conduită și mecanisme de certificare,

De asemenea, transferul de date cu caracter personal către Statele Unite se poate realiza în temeiul derogărilor prevăzute la art. 49 din Regulamentul (UE) 2016/679.”

Ce trebuie să facă operatorii care transferă date în SUA sau state terțe?

Până la identificarea unei alternative, operatorii ar trebui să oprească transferurile de date către SUA și alte state terțe. Organizațiile trebuie să aibă în vedere posibila utilizare a clauzelor contractuale standard (SCC) ca temei al transferului. Pentru utilizarea corectă a acestora, trebuie efectuată o evaluare a caracterului adecvat al protecției oferite de statul terț. Dacă este aplicabil art. 49 din GDPR, se poate invoca una dintre situațiile prevăzute acolo ca temei al transferului.

Urmează să vedem cum va soluționa instanța din Irlanda (High Court) procesul inițial și care va fi soluția adoptată de autoritatea pentru protecția datelor (Data Protection Commissioner).

Modificări ale legislației privind protecția mediului

/in , , /by

Prin Legea nr. 140 din 21 iulie 2020 publicată ieri în M. Of. nr. 647/22 iulie 2020, s-a modificat și completat O.U.G. nr. 195/2005 privind protecția mediului.

Modificările și completările sunt următoarele:

  • este modificată definiția avizului de mediu pentru produse de protecție a plantelor, respectiv pentru îngrășăminte, astfel: „act administrativ emis de autoritatea competentă de implementare pentru protecția mediului, prin compartimentul cu atribuții în domeniul respectiv, necesar în procedura de omologare a produselor chimice de protecție a plantelor și, respectiv, de autorizare a îngrășămintelor chimice”;
  • este modificată obligația privind modalitatea de stocare a îngrășămintelor chimice și produselor de protecție a plantelor, obligație a persoanelor juridice care produc, stochează, comercializează și/sau utilizează îngrășăminte chimice și produse de protecție a plantelor. În urma modificării, persoanele juridice în cauză pot să stocheze îngrășămintele chimice și produsele de protecție a plantelor pentru o perioadă nedeterminată conform fișei cu date de securitate emisă de producător. Anterior modificării, produsele puteau fi stocate temporar, numai ambalate și în locuri protejate, bine aerisite;
  • este introdusă o nouă contravenție: nerespectarea obligațiilor persoanelor fizice și juridice de a supraveghea și asigura depozitarea îngrășămintelor chimice potrivit fișei cu date de securitate emisă de producător; Aceasta se sancționează cu amendă de la 7.500 lei (RON) la 15.000 lei (RON), pentru persoane fizice, și de la 50.000 lei (RON) la 100.000 lei (RON), pentru persoane juridice.

Dacă doriți să fiți la curent cu noutățile legislative, puteți accesa newsletterul postat în fiecare luni pe blog și pe pagina de Facebook. 

Newsletter Start Lawyers nr. 2/2020

/in /by

Informațiile cuprinse în acest număr sunt următoarele:

Noutăți legislative din următoarele domenii:

  • mediu;
  • achiziții publice;
  • combaterea spălării banilor;
  • semnătură electronică;
  • agricultură;
  • fiscal;
  • educație;
  • taxe de timbru;
  • COVID-19.

Informații din domeniul protecției datelor

  • Află detalii despre sancționarea transmiterii actelor de identitate pe WhatsApp în baza GDPR;

Un articol cu informații utile din domeniul dreptului

  • Contractul individual de muncă cu timp parțial – descoperă cele mai utile informații despre acest tip de contract;

Dicționar juridic

  • Termenul juridic al săptămânii: „Pactul comisoriu”.

Newsletterul poate fi descărcat în format pdf de aici.

Contractul individual de muncă cu timp parțial

/in /by

În contextul actual, când activitatea de lucru a fost redusă în mai multe sectoare, este posibil ca unii angajatori, în urma reorganizării activității, să propună salariaților sau viitorilor salariați posturi cu fracțiune de normă. Prin urmare, este bine să cunoaștem cum este reglementat acest tip de contract de legislația muncii.

Salariatul part-time

Particularități ale contractului individual de muncă cu timp parțial

Clauzele obligatorii privind durata muncii, repartizarea programului și condițiile în care se poate modifica programul de lucru

Problema orelor suplimentare

Prevederi speciale privind drepturile salariaților

Obligații speciale ale angajatorilor

Salariatul part-time

Salariatul part-time este salariatul cu fracțiune de normă al cărui număr de ore normale de lucru (calculate săptămânal sau ca medie lunară) este inferior numărului de ore normale de lucru al unui salariat cu normă întreagă din aceeași unitate, cu același tip de contract individual de muncă (pe perioadă determinată sau nedeterminată) și care prestează aceeași activitate sau una similară, avându-se în vedere și alte considerente, cum ar fi vechimea în muncă și calificarea/aptitudinile profesionale.

Particularități ale contractului individual de muncă cu timp parțial

Acest tip de contract de muncă poate fi încheiat numai în formă scrisă, pe durată nedeterminată sau pe durată determinată, fiind denumit de Codul muncii „contract individual de muncă cu timp parțial”.

În ceea ce privește conținutul, acesta cuprinde, în afara elementelor prevăzute la art. 17 alin. (3) din Codul muncii, următoarele elemente obligatorii (art. 105 din Codul muncii):

  • durata muncii și repartizarea programului de lucru;
  • condițiile în care se poate modifica programul de lucru;
  • interdicția de a efectua ore suplimentare, cu excepția cazurilor de forță majoră sau pentru alte lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlăturării consecințelor acestora.

Dacă elementele de mai sus nu sunt încadrate în conținutul contractului individual de muncă cu timp parțial, contractul se consideră a fi încheiat pentru normă întreagă.

Clauzele obligatorii privind durata muncii, repartizarea programului și condițiile în care se poate modifica programul de lucru

În cuprinsul Codului muncii nu se prevede detaliat cum și în ce formă se vor insera în contract clauzele privind durata muncii, repartizarea și condițiile în care se poate modifica programul de lucru. Considerăm că pentru a fi respectate prevederile legale, angajatorul trebuie să menționeze foarte clar în contract:

  • durata muncii exprimată în nr. de ore pe zi, respectiv nr. de ore pe săptămână;
  • modul de repartizare a programului de lucru și precizarea condițiilor în care se poate modifica (de exemplu, prin act adițional la contract sau prin modificarea regulamentului intern – a se vedea speța menționată mai jos);
  • interdicția de a efectua ore suplimentare.

Conform sentinței civile nr. 995/2018 a Tribunalului Constanța, s-a considerat că a procedat corect angajatorul care, pentru a respecta condiția prevăzută în art.105 alin.1 lit. b) din Codul muncii privind menționarea condițiilor în care se poate modifica programul de lucru, a făcut trimitere la regulamentul intern al societății, regulament care a fost adus la cunoștința salariaților prin semnătură.

„Cum legiuitorul nu a impus angajatorului ce anume trebuie sa cuprinda clauza “ conditiile in care se poate modifica programul de lucru ” din cuprinsul contractului , instanta apreciaza ca trimiterea la regulamentul intern al societatii, regulament care a fost adus la cunostinta salariatilor prin semnatura, astfel cum a declarat martora S_____ F________, este sufficient pentru a fi indeplinita conditia prevazuta in art.105 alin.1 lit.b din Codul Muncii.” (sentința civilă nr. 995/2018 a Tribunalului Constanța)

De asemenea, s-a considerat că a procedat corect angajatorul care, de comun acord cu angajații, a modificat repartizarea programului de muncă în funcție de programările clienților și a realizat un grafic de lucru pentru eficientizarea activității.

„In cee a ce priveste conditia prevazuta la art.105 alin.1 lit.a –durata muncii si repartizarea programului de lucru, instanta retine ca prin contractul individual de m____ a fost prevazuta expres atat durata muncii cat si repartizarea programului de lucru.
Faptul ca ulterior incheierii cont ractului individual de m____, datorita specificului activitatii desfasurate de catre angajator-coafor si a faptului notoriu ca , clientii fac programari, anga jatorul la solicitarea si in ac ord cu angajatii, au stabilit ca repartizarea programului de lucru sa se faca in functie de programarile clientilor si sa se concretizeze in grafice de lucru afisate in salon, semnate de fiecare angajat, nu poate reprezenta o incalcare a dispozitiilor legale care reglementeaza raporturile de m____ cu timp partial, ci o modalitate de eficientizare a activitatii desfasurate, pe care legea nu o interzice.
Prin urmare, instanta apreciaza ca parata ITM C________ a facut o interpretare excesiva a dispozitiilor legale care reglementeaza contractul individual de m____ cu timp partial.” (sentința civilă nr. 995/2018 a Tribunalului Constanța) 

Problema orelor suplimentare

Așa cum am arătat mai sus, conform art. 105 alin. (1) lit. c) din Codul muncii (cu excepția cazurilor de forță majoră sau pentru efectuarea unor lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlăturării consecințelor acestora), salariatului cu timp parțial îi este interzisă efectuarea ore suplimentare. În consecință, dacă angajatorul solicită salariatului cu timp parțial efectuarea de ore suplimentare pentru situații care nu se încadrează celor indicate mai sus (forță majoră / lucrări urgente pentru prevenirea accidentelor) și nu i le plătește, este posibil ca salariatul să nu poată obține aceste drepturi în instanță. Astfel, prin sentința civilă nr. 4006/2019 instanța a reținut că: „Reclamantul a mai solicitat plata orelor suplimentare prestate pentru societate pe toata durata contractuala. Potrivit art. 120 alin. 1 din C. muncii, republicat, munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal, prevăzută la art. 112 , este considerată muncă suplimentară. Pe de alta parte insa, dispozitiile art. 105 alin. 1 din C. muncii, republicat, statueaza in mod e_____ ca, „ (1) Contractul individual de muncă cu timp parțial cuprinde, în afara elementelor prevăzute la art. 17 alin. (3), următoarele: […]
c) interdicția de a efectua ore suplimentare, cu excepția cazurilor de forță majoră sau pentru alte lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlăturării consecințelor acestora. ”, ceea ce inseamna ca este interzisa munca suplimentara in cazul angajatului cu timp partial. Astfel, urmeaza a respinge ca neintemeiat si acest petit al actiunii reclamantului.” (sentința civilă nr. 4006/2019, Tribunalul Argeș).

Prevederi speciale privind drepturile salariaților

Pentru salariații încadrați cu contracte de muncă cu timp parțial legea prevede că aceștia

  • se bucură de drepturile salariaților cu normă întreagă, în condițiile prevăzute de lege și de contractele colective de muncă aplicabile;
  • primesc drepturile salariale proporțional cu timpul efectiv lucrat, raportat la drepturile stabilite pentru programul normal de lucru.

Obligații speciale ale angajatorilor

Pentru respectarea drepturilor salariaților angajatorii sunt obligați:

  • în măsura în care este posibil, să ia în considerare cererile salariaților de a se transfera fie de la un loc de muncă cu normă întreagă la unul cu fracțiune de normă, fie de la un loc de muncă cu fracțiune de normă la un loc de muncă cu normă întreagă sau de a-și mări programul de lucru, în cazul în care apare această oportunitate;
  • să informeze la timp cu privire la apariția unor locuri de muncă cu fracțiune de normă sau cu normă întreagă, pentru a facilita transferurile de la normă întreagă la fracțiune de normă și invers.

Protecția mediului – Legea mirosurilor a fost publicată în Monitorul Oficial

/in /by

Legea nr. 123 din 10 iulie 2020 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2005 privind protecția mediului a fost publicată în M. O. nr. 613 din 13 iulie 2020.

În urma modificărilor făcute, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor este desemnat ca fiind autoritatea publică centrală pentru protecția mediului. S-a precizat că în termen de maximum 180 de zile de la data intrării în vigoare a legii de modificare, se va stabili prin hotărâre a Guvernului conținutul planului de gestionare a disconfortului olfactiv pentru toate activitățile care pot crea disconfort olfactiv. De asemenea, în același termen de 180 de zile, se va aproba, prin hotărâre a Guvernului, Metodologia pentru stabilirea nivelului de disconfort olfactiv.

Pe scurt, modificările reglementărilor privind protecția mediului sunt următoarele:

  • sunt introduși și definiți noi termeni:
    • disconfortul olfactiv – efectul generat de o activitate care poate avea impact asupra stării de sănătate a populației și a mediului, care se percepe subiectiv pe diferite scale de mirosuri sau se cuantifică obiectiv conform standardelor naționale, europene și internaționale în vigoare;
    • planul de gestionare a disconfortului olfactiv – plan de măsuri cuprinzând etapele care trebuie parcurse în intervale de timp precizate, în scopul identificării, prevenirii și reducerii disconfortului olfactiv care se realizează atât în cazul unor instalații/activități noi sau a instalațiilor/activităților existente, cât și în cazul unor modificări substanțiale ale instalațiilor/activităților existente;
  • în cadrul proceduri de reglementare sunt precizate următoarele:
    • Autoritatea publică centrală pentru sănătate, prin structurile subordonate, impune condițiile de funcționare pentru respectarea normelor de igienă și sănătate publică privind mediul de viață al populației;
    • Autoritățile competente pentru protecția mediului responsabile cu emiterea actelor de reglementare  includ condițiile impuse de autoritățile abilitate în respectivele acte de reglementare;
  • operatorii economici/titularii activităților care pot genera disconfort olfactiv sunt obligați să elaboreze „Planul de gestionare a disconfortului olfactiv”;
  • se introduce pentru Autoritatea publică centrală pentru protecția mediului o nouă atribuție: de a aproba împreună cu autoritatea publică centrală din domeniul sănătății metodologii cu privire la prevenirea și reducerea disconfortului olfactiv;
  • este clarificat modul în care Autoritatea publică centrală pentru protecția mediului, prin autoritățile publice din subordinea sa, supraveghează și controlează aplicarea prevederilor legale, acestea fiind obligate să dispună măsurile luate, în scris sau în actul de control;

Obligații noi pentru persoanele fizice și juridice

  • sunt completate obligațiile pe care persoanele fizice și juridice le au în domeniul protecției mediului prin introducerea a 6 noi articole – 64^1-64^6 conform cărora:
    • emisiile și/sau evacuările de la sursele care pot produce disconfort olfactiv trebuie reținute și dirijate către un sistem adecvat de reducere a mirosului;
    • la obținerea autorizației/autorizației integrate de mediu, pentru fluxurile cu intensitate ridicată/scăzut, se va ține cont de utilizarea tehnologiilor eficiente de reducere a poluării, adecvate sectorului de activitate;
    • Operatorul economic/Titularul care desfășoară activități pentru care este necesară obținerea autorizației/autorizației integrate de mediu ia toate măsurile necesare pentru prevenirea disconfortului olfactiv astfel încât să nu afecteze sănătatea populației și mediul înconjurător;
    • Operatorul economic/Titularul activităților care pot produce disconfort olfactiv și pentru care este necesară obținerea autorizației/autorizației integrate de mediu asigură sisteme proprii de monitorizare a disconfortului olfactiv;
    • Autorizația/Autorizația integrată de mediu pentru activitățile care pot crea disconfort olfactiv trebuie să cuprindă un plan de gestionare a disconfortului olfactiv;

Obligații ale autorităților publice locale

  • sunt completate obligațiile autorităților administrației publice locale, precum și, după caz, ale persoanelor fizice și juridice cu următoarele:
    • să prevadă la elaborarea planurilor de urbanism și amenajarea teritoriului măsuri de prevenire și reducere a disconfortului olfactiv;
    • să întrețină rețeaua de canalizare, instalațiile de preepurare/stațiile de epurare și să ia toate măsurile astfel încât să nu creeze disconfort olfactiv;
    • să controleze cu scop preventiv și la sesizarea publicului activitățile care nu se supun reglementării din punctul de vedere al protecției mediului și care pot crea disconfort olfactiv;
    • la implementarea prevederilor Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, în vecinătatea activităților cu posibil impact olfactiv asupra populației, autoritățile administrației publice locale resping solicitările de dezvoltare a proiectelor care necesită asigurarea de protecție sanitară, dacă distanțele minime de protecție sanitară stabilite între teritoriile protejate și o serie de unități care produc disconfort și riscuri asupra sănătății populației nu sunt respectate;
    • în cazul zonelor rezidențiale în vecinătatea cărora se desfășoară activități existente cu impact olfactiv la care distanța minimă de protecție sanitară în vigoare nu este respectată, operatorul/titularul activității are obligația să ia toate măsurile necesare în vederea diminuării disconfortului produs, prin implementarea unui plan de gestionare a disconfortului olfactiv avizat de autoritatea publică centrală pentru sănătate, prin structurile subordonate și/sau autoritatea administrației publice locale, după caz;

Sancțiuni

  • nerespectarea obligației operatorilor economici/titularilor activităților de a elabora și de a respecta planul de gestionare a disconfortului olfactiv se sancționează cu amendă de la 3.000 lei (RON) la 6.000 lei (RON), pentru persoane fizice, și de la 25.000 lei (RON) la 50.000 lei (RON), pentru persoane juridice.

Cum se face măsurarea?

  • în ceea ce privește măsurarea disconfortului olfactiv, legea prevede următoarele:
    • Prezența și concentrația mirosurilor în aerul înconjurător se evaluează în conformitate cu standardele în vigoare, respectiv «SR EN 16841-1 Aer înconjurător.
    • Determinarea prezenței mirosurilor în aerul înconjurător prin inspecție în teren Partea 1: Metoda grilei», «SR EN 16841-2 Aer înconjurător.
    • Determinarea prezenței mirosurilor în aerul înconjurător prin inspecție în teren Partea 2: Metoda dârei de miros» și «SR EN 13725 Calitatea aerului.
    • Determinarea concentrației unui miros prin olfactometrie dinamică» sau cu alte standarde internaționale care garantează obținerea de date de o calitate științifică echivalentă.

Textul integral al legii poate fi consultat aici.

Informații juridice – Newsletter Start Lawyers

/in , /by

Începând de astăzi, vom publica în fiecare luni un newsletter juridic. Structura acestuia va fi alcătuită din 4 părți:

  • noutăți legislative din săptămâna anterioară publicării;
  • informații din domeniul protecției datelor;
  • un articol cu informații utile din domeniul dreptului;
  • dicționar juridic – explicarea pe scurt a unei noțiuni juridice.

Informațiile cuprinse în primul număr sunt următoarele:

  • noutăți legislative din următoarele domenii:
    • fiscalitate – o nouă scutire pentru persoanele fizice cu handicap grav sau accentuat;
    • dreptul familiei – modificări ale Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice;
    • combaterea spălării banilor – modificări referitoare la declarația privind beneficiarul real;
    • educație – completarea Legii educației naționale nr. 1/2011 și modificarea anexei 1 „Calendarul examenului de bacalaureat național – 2020”;
    • mărci – modificările semnificative ale legii privind mărcile;
    • construcții – eliminarea cerinței autorizației de construire în unele cazuri.
  • informații din domeniul protecției datelor – amendă aplicată de ANSPDCP pentru postarea pe Facebook a codului sursă al site-ului cu includerea parolei de acces;
  • un articol cu informații utile din domeniul dreptului – telemunca și clauze speciale de inserat în contractul de muncă;
  • dicționar juridic – explicarea pe scurt a noțiunii de „punere în întârziere”.

Newsletterul poate fi descărcat în format pdf de aici.

CCTV și Asociațiile de proprietari

/in /by

Supravegherea prin intermediul CCTV este un subiect intens dezbătut atunci când se pune problema instalării acestuia sau în cazul în care unele persoane sunt deranjate de supravegherea video, măsură pe care, de cele mai multe ori, o consideră disproporționată.

Despre supravegherea CCTV în cazul unei instituții de învățământ am scris o serie de articole unde am analizat o decizie emisă de C.N.I.L. (autoritatea pentru protecția datelor din Franța).

Sancțiunea A.N.S.P.D.C.P. și decizia preliminară TK împotriva Asociației de Proprietari bloc M5A‑Scara A

În România, A.N.S.P.D.C.P. a sancționat o Asociație de Proprietari care nu a adoptat suficiente măsuri de securitate, tehnice și organizatorice, adecvate pentru protejarea datelor personale colectate prin intermediul sistemului de supraveghere video.

Supravegherea prin intermediul CCTV a făcut obiectul trimiterii preliminare (cauza C‑708/18) formulată în cadrul unui litigiu pe rolul Tribunalului București între TK, pe de o parte, și Asociația de Proprietari bloc M5A‑Scara A, pe de altă parte, cu privire la cererea TK de a se dispune ca această asociație să scoată din funcțiune sistemul de supraveghere video al acestui imobil și să demonteze camerele instalate în părțile comune ale acestuia.

Soluția CJUE a fost în sensul că dispozițiile legale incidente „trebuie interpretate în sensul că nu se opun unor dispoziții naționale care autorizează instituirea unui sistem de supraveghere video precum sistemul în discuție în litigiul principal instalat în părțile comune ale unui imobil cu destinație de locuință, în scopul de a urmări interese legitime care constau în asigurarea pazei și a protecției persoanelor și a bunurilor, fără consimțământul persoanelor vizate, dacă prelucrarea datelor cu caracter personal efectuată prin intermediul sistemului de supraveghere video în cauză îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 7 litera (f) menționat, aspect a cărui verificare revine instanței de trimitere.”

Practic, instalarea sistemelor de supraveghere video fără consimțământul persoanelor vizate este legală doar dacă se face cu respectarea dispozițiilor legale incidente.

În ceea ce privește temeiul juridic din legislația națională pentru supravegherea video, Legea nr. 190/2018 enumeră condițiile cerute atunci când temeiul de prelucrare ales de angajator este interesul legitim. Articolul 5 din lege arată că angajatorul poate utiliza sisteme de monitorizare prin mijloace de comunicații electronice și/sau prin mijloace de supraveghere video la locul de muncă, în scopul realizării intereselor legitime urmărite de acesta. În cazul în care operatorul nu are calitatea de angajator față de persoanele vizate sau utilizează alt temei juridic prevăzut de art. 6 din GDPR, trebuie să se asigure că acesta corespunde situației de fapt în funcție de fiecare caz. Mai multe informații despre obligațiile operatorilor în cazul supravegherii video am scris aici.

Amendă aplicată de Autoritatea pentru protecția datelor din Suedia

Aceste probleme referitoare la supravegherea video făcută de către asociațiile de proprietari nu există doar în România. De exemplu, Autoritatea pentru protecția datelor din Suedia a amendat o asociație de locatari pentru supraveghere video excesivă. Asociația respectivă avea instalate camere video la intrarea principală în imobil, la casa scării și o cameră îndreptată spre îndreptat către o cutie de distribuție în spațiul de depozitare al asociației. Camerele înregistrau video și audio non-stop.

Asociația a fost amendată pentru că:

  • nu a demonstrat o nevoie urgentă de a utiliza supravegherea video și audio;
  • se monitoriza spațiul de depozitare al locatarilor;
  • înregistrarea audio constituie o intruziune suplimentară în sfera privată, în special atunci când este înregistrată într-o clădire rezidențială și că nu există circumstanțe care să o motiveze;
  • problemele cauzate de actele de vandalism petrecute în 2018 invocate de asociație nu pot constitui temei pentru supravegherea constantă până în 2020, nevoia menținerii sistemului de supraveghere trebuind să fie revizuită periodic;
  • nu a informat corespunzător persoanele vizate.

Concluzii

Din prezentarea acestor cazuri care implică Asociații de proprietari/locatari, putem concluziona că atunci când au calitatea de operator de date cu caracter personal ca urmare a utilizării unui sistem CCTV, asociațiile trebuie să:

  • identifice corect temeiul de prelucrare;
  • se asigure că este nevoie de supravegherea video;
  • revizuiască periodic necesitatea supravegherii;
  • se asigure că supravegherea nu constituie o intruziune suplimentară în viața privată a persoanelor vizate;
  • informeze corect și complet persoanele vizate;
  • ia măsuri de securitate, tehnice și organizatorice, adecvate pentru protejarea datelor colectate.