Posts

Informații juridice – Newsletter Start Lawyers

Începând de astăzi, vom publica în fiecare luni un newsletter juridic. Structura acestuia va fi alcătuită din 4 părți:

  • noutăți legislative din săptămâna anterioară publicării;
  • informații din domeniul protecției datelor;
  • un articol cu informații utile din domeniul dreptului;
  • dicționar juridic – explicarea pe scurt a unei noțiuni juridice.

Informațiile cuprinse în primul număr sunt următoarele:

  • noutăți legislative din următoarele domenii:
    • fiscalitate – o nouă scutire pentru persoanele fizice cu handicap grav sau accentuat;
    • dreptul familiei – modificări ale Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice;
    • combaterea spălării banilor – modificări referitoare la declarația privind beneficiarul real;
    • educație – completarea Legii educației naționale nr. 1/2011 și modificarea anexei 1 „Calendarul examenului de bacalaureat național – 2020”;
    • mărci – modificările semnificative ale legii privind mărcile;
    • construcții – eliminarea cerinței autorizației de construire în unele cazuri.
  • informații din domeniul protecției datelor – amendă aplicată de ANSPDCP pentru postarea pe Facebook a codului sursă al site-ului cu includerea parolei de acces;
  • un articol cu informații utile din domeniul dreptului – telemunca și clauze speciale de inserat în contractul de muncă;
  • dicționar juridic – explicarea pe scurt a noțiunii de „punere în întârziere”.

Newsletterul poate fi descărcat în format pdf de aici.

Evaluarea riscurilor. Măsurile standard de cunoaștere a clientelei conform Legii nr. 129/2019 (II)

Așa cum am precizat în articolul inițial, vă prezentăm în continuare scurte informații privind evaluarea riscurilor.

Necesitatea procedurilor bazate pe evaluarea riscurilor

Legea prevede că entitățile raportoare trebuie să aibă sisteme adecvate de gestionare a riscurilor, inclusiv de proceduri bazate pe evaluarea riscurilor, pentru a stabili dacă un client sau beneficiarul real al unui client este o persoană expusă public. Evaluarea riscurilor este importantă și pentru a decide dacă măsurile de cunoaștere a clientelei vor fi aplicate sau nu și clienților existenți. O astfel de obligație este prevăzută de lege unde se arată că entitățile raportoare aplică măsurile de cunoaștere a clientelei nu numai tuturor clienților noi, ci și clienților existenți, în funcție de risc, inclusiv atunci când circumstanțele relevante privind clientul se schimbă. Astfel, în urma evaluării riscului, se poate alege o procedură adecvată.

La baza evaluării stă verificarea clienților

Pentru identificarea persoanelor fizice sau juridice, entitățile raportoare vor trebui să verifice toate datele de stare civilă prevăzute în documentele de identitate prevăzute de lege, pentru persoanele fizice, iar pentru persoanele juridice, datele cuprinse în actele constitutive sau certificatul de înmatriculare și datele reprezentantului legal al persoanei juridice care încheie contractul, precum și datele și informațiile prevăzute în reglementările sectoriale aplicabile, după caz. În cazul persoanelor juridice străine va fi solicitată și o traducere în limba română a documentelor menționate, legalizată în condițiile legii.

Evaluarea riscului

Elementele obligatorii pe care entitățile raportoare trebuie să le ia în considerare la evaluarea riscului de spălare a banilor și finanțare a terorismului, sunt următoarele:

  • scopul inițierii unei relații sau efectuării unei tranzacții ocazionale;
  • nivelul activelor care urmează a fi tranzacționate de un client sau dimensiunea tranzițiilor deja efectuate;
  • regularitatea sau durata relației de afaceri;
  • reglementările și instrucțiunile sectoriale emise de autoritățile competente.

Următorul articol pe această temă va fi despre obligațiile entităților raportoare în legătură cu aplicarea măsurilor standard.

Măsurile standard de cunoaștere a clientelei conform Legii nr. 129/2019 (V)

Încheiem seria de articole privind măsurile standard de cunoaștere a clientelei cu prezentarea unor scurte concluzii cu privire la ce anume trebuie să facă entitățile raportoare pentru a se conforma prevederilor referitoare la măsurile standard.

Concluzii

Pentru ca entitățile raportoare să se conformeze prevederilor legii referitoare la măsurile standard de cunoaştere a clientelei, acestea trebuie să solicite și să păstreze documente:

  1. pentru identificarea clientului:
    • carte de identitate / pașaport;
    • actul constitutiv sau certificatul de înmatriculare al persoanei juridice;
    • actul care atestă puterile de reprezentare a persoanei care semnează contractul
  2. pentru identificarea beneficiarului real:
    • extras de la Registrul Comerțului privind beneficiarul real;
    • extras de la Registrul central organizat la nivelul Ministerului Justiției pentru asociații și fundații;
    • extras de la Registrul central organizat la nivelul Agenției Naționale de Administrare Fiscală în cazul fiduciilor (după operaționalizarea accesului de către ANAF).

Având în vedere că nu toate persoanele juridice au depus declarația cu privire la beneficiarul real și nici Registrele centrale nu sunt încă organizate, pentru identificarea beneficiarului real se pot solicita documente oficiale care să prezinte structura corporativă a persoanei juridice.

Politici și proceduri

În același timp, pentru a respecta cerințele legii, entitățile raportoare trebuie să elaboreze și să implementeze politici și proceduri care să reglementeze următoarele aspecte:

  • cunoașterea clientelei și identificarea beneficiarului real;
  • raportarea, păstrarea evidențelor și a tuturor documentelor conform cerințelor legale;
  • controlul intern, evaluarea și gestionare a riscurilor, managementul de conformitate și comunicare;
  • protecția personalului propriu implicat în procesul de aplicare a acestor politici, împotriva oricăror amenințări ori acțiuni ostile sau discriminatorii;
  • instruirea și evaluarea periodică a angajaților.

Aceste politici și proceduri vor trebui să corespundă naturii și volumului activității desfășurate de fiecare tip de entitate raportoare fiind avute în vedere și reglementările, cerințele prudențiale și instrucțiunile sectoriale emise de autoritățile competente, în vederea aplicării dispozițiilor art. 59 alin. (1) din Legea nr. 129/2019.

Puteți citi articolele anterioare pe subiectul măsurilor standard de cunoaștere a clientelei aici, aici, aici și aici.

Măsurile standard de cunoaștere a clientelei conform Legii nr. 129/2019 (IV)

Prevederi speciale pentru unele categorii de entități raportoare/servicii:

Furnizorii de servicii de jocuri de noroc – 5 alin. (1) lit. d)

Furnizorii de servicii de jocuri de noroc sunt obligați să aplice măsurile standard de cunoaștere a clientelei în momente diferite, în funcție de caz:

  • în momentul colectării câștigurilor, la cumpărarea sau schimbarea de jetoane atunci când se efectuează tranzacții a căror valoare minimă reprezintă echivalentul în lei a minimum 2.000 euro, printr-o singură operațiune;
  • atunci când sunt informați despre valoarea tranzacției și când s-a stabilit că a fost atinsă limita minimă aplicabilă în cazurile în care suma nu este cunoscută în momentul acceptării tranzacției.
Instituțiile de credit și instituțiile financiare – art. 5 alin. (1) lit. a) și b) – În cazul asigurărilor de viată sau al altor tipuri de asigurări care includ o componentă investițională,

Aceste entități raportoare aplică, în plus față de măsurile standard de cunoaștere a clientelei impuse în ceea ce privește clientul și beneficiarul real, următoarele măsuri de cunoaștere

  • în cazul beneficiarilor identificați după nume, se vor aplica măsurile de cunoaștere a clientelei în raport cu aceștia;
  • în cazul beneficiarilor desemnați după caracteristici sau categorie ori prin alte mijloace, se va solicita obținerea unor informații suficiente privind beneficiarii respectivi, astfel încât să se asigure că, la momentul plății, va fi în măsură să stabilească identitatea beneficiarului acestor tipuri de asigurări.

Aceste măsuri suplimentare se vor aplica de îndată ce beneficiarii acestor tipuri de asigurări sunt identificați sau desemnați sau cel mai târziu la momentul plății sau la momentul atribuirii, totale sau parțiale, a poliței.

Furnizorii de servicii pentru fiducii – art. 5 alin. (1) lit. e) – g)

Pentru acest tip de serviciu, în cazul beneficiarilor de fiducii sau de construcții juridice similare care sunt desemnați în funcție de caracteristici particulare sau de categorie, entitățile raportoare trebuie să se asigure că, la momentul plății sau al exercitării de către beneficiar a drepturilor sale dobândite, vor fi în măsură să stabilească identitatea beneficiarului. Prin urmare, legea obligă entitățile raportoare să obțină informații suficiente cu privire la beneficiar, astfel încât să stabilească identitatea acestuia până la momentele indicate de lege.

Moneda electronică

În cazul monedei electronice, entitățile pot să nu aplice măsuri de cunoaștere a clientelei cu privire la moneda electronică, dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare de atenuare a riscurilor:

  • instrumentul de plată nu este reîncărcabil sau are o limită maximă de 150 euro pentru tranzacțiile de plăți lunare, care poate fi utilizată numai în statul membru respectiv;
  • suma maximă depozitată electronic nu depășește 150 euro;
  • instrumentul de plată este utilizat exclusiv pentru a achiziționa bunuri sau servicii;
  • instrumentul de plată nu poate fi finanțat cu monedă electronică anonimă;
  • emitentul efectuează o monitorizare suficientă a tranzacțiilor sau a relației de afaceri pentru a permite depistarea tranzacțiilor neobișnuite sau suspecte.

Această derogare nu este aplicabilă în cazul răscumpărării în numerar sau al retragerii în numerar a valorii monetare a monedei electronice în cazul în care suma răscumpărată depășește 150 euro.

În articolele anterioare am scris despre tipurile de măsuri și sarcinile entităților raportoare, despre evaluarea riscurilor, obligațiile entităților raportoare în legătură cu aplicarea măsurilor standard și despre când se aplică aceste măsuri.

Măsurile standard de cunoaștere a clientelei conform Legii nr. 129/2019 (III)

Dacă în articolul anterior am scris despre evaluarea riscurilor ca element esențial în aplicarea măsurilor standard, în acesta vom scrie despre obligațiile entităților raportoare și despre momentul de la care se aplică aceste măsuri.

Obligații ale entităților raportoare în legătură cu aplicarea măsurilor standard

Față de cerințele legii referitoare la măsurile standard de cunoaștere a clientelei entitățile raportoare au următoarele obligații:

  • să demonstreze autorităților cu atribuții de supraveghere și control sau organismelor de autoreglementare că măsurile de cunoaștere a clientelei aplicate sunt corespunzătoare din punctul de vedere al riscurilor de spălare a banilor și de finanțare a terorismului care au fost identificate;
  • să verifice identitatea clientului și a beneficiarului real înainte de stabilirea unei relații de afaceri sau de desfășurarea tranzacției ocazionale;
  • să nu deschidă contul, să nu inițieze ori să nu continue relația de afaceri sau să nu efectueze tranzacția ocazională atunci când entitatea raportoare nu este în măsură să aplice măsurile de cunoaștere a clientelei;
  • să întocmească un raport de tranzacție suspectă în legătură cu clientul respectiv, ori de câte ori există motive de suspiciune, raport care va fi transmis Oficiului.

Când se aplică măsurile standard?

Măsurile standard de cunoaștere a clientelei se aplică obligatoriu de entitățile raportoare

  • la stabilirea unei relații de afaceri;
  • la efectuarea tranzacțiilor ocazionale;
  • în cazul persoanelor care comercializează bunuri, în calitate de profesioniști, atunci când efectuează tranzacții ocazionale în numerar în valoare de cel puțin 10.000 euro, indiferent dacă tranzacția se efectuează printr-o singură operațiune sau prin mai multe operațiuni care au o legătură între ele.

În cazul tranzacțiilor ocazionale, legea are în vedere tranzacțiile

  1. în valoare de cel puțin echivalentul în lei a 15.000 euro, indiferent dacă tranzacția se efectuează printr-o singură operațiune sau prin mai multe operațiuni care au o legătură între ele;
  2. care constituie un transfer de fonduri, astfel cum este definit de art. 3 pct. 9 din Regulamentul (UE) 2015/847 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 mai 2015 privind informațiile care însoțesc transferurile de fonduri și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.781/2006, în valoare de peste 1.000 euro.