Dezincriminarea unor infracțiuni prevăzute de Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții

/in , /by

În 12 august 2020, Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții a fost modificată de Legea nr. 171/2020.

Ce fapte au fost dezincriminate?

Prin această modificare au fost dezincriminate o serie de fapte cum ar fi executarea sau desființarea, totală ori parțială, fără autorizație ori cu nerespectarea prevederilor acesteia a următoarelor tipuri de lucrări:

  • lucrări de construire, reconstruire, modificare, extindere, reparare, modernizare și reabilitare privind căile de comunicație de orice fel, drumurile forestiere, lucrările de artă, rețelele și dotările tehnico-edilitare, lucrările hidrotehnice, amenajările de albii, lucrările de îmbunătățiri funciare, lucrările de instalații de infrastructură, lucrările pentru noi capacități de producere, transport, distribuție a energiei electrice și/sau termice, precum și de reabilitare și retehnologizare a celor existente;
  • lucrări de foraje și excavări necesare pentru efectuarea studiilor geotehnice și a prospecțiunilor geologice, proiectarea și deschiderea exploatărilor de cariere și balastiere, a sondelor de gaze și petrol, precum și a altor exploatări de suprafață, subterane sau subacvatice;
  • organizarea de tabere de corturi, căsuțe sau de rulote.

Aceste fapte constituiau infracțiuni și se pedepseau cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

Faptele dezincriminate devin contravenții

În reglementarea actuală, faptele dezincriminate sunt contravenții și se sancționează cu amendă de la 5.000 lei la 20.000 lei.

Sancțiuni noi în domeniul detașării salariaților în cadrul prestării de servicii transnaționale

/in , , /by

Sancțiuni și prevederi noi ca urmare a transpunerii Directivei 2018/957/UE

Prin Legea nr. 172/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 16/2017 privind detașarea salariaților în cadrul prestării de servicii transnaționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 736 din 13 august 2020, este transpusă Directiva 2018/957/UE de modificare a Directivei 96/71/CE privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii.

Pe lângă mai multe modificări referitoare la definirea și redefinirea unor noțiuni, la introducerea de noi obligații pentru întreprinderile utilizatoare și la perioada de detașare transnațională, noul act normativ mai prevede și noi contravenții care se sancționează cu amenzi între 6.000 lei și 20.000 lei, după cum vom arăta în cele ce urmează:

amenda de la 6.000 lei la 10.000 lei se aplică întreprinderii utilizatoare care nu respectă obligația de informare prevăzută la art. 5^1 alin. (2) – nu informează agentul de muncă temporară asupra luării măsurii detașării;

Acest articol este nou introdus și privește obligația întreprinderii utilizatoare de a informa asupra măsurii pe agentul de muncă temporară care a pus la dispoziție salariatul, cu cel puțin 30 de zile înainte ca acesta înceapă activitatea pe teritoriul unui alt stat membru, altul decât România.

amenda de la 10.000 lei la 20.000 lei se aplică întreprinderii utilizatoare care nu respectă obligația de informare prevăzute la art. 6^2 alin. (2). – nu informează, în scris, agentul de muncă temporară cu privire la remunerație, condițiile de muncă, încadrare în muncă pe care le aplică la nivelul întreprinderii;

La art. 6^2 se prevede o excepție de la prevederile art. 6 din lege, pentru situația salariatului pus la dispoziție de către un agent de muncă temporară, la o întreprindere utilizatoare stabilită sau care își desfășoară activitatea pe teritoriul României. În acest caz salariații beneficiază de condițiile de muncă prevăzute la art. 1 (probabil art. 11 pentru că art. 1 se referă la aplicabilitatea actului normativ, nu la condițiile de muncă) alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 1.256/2011 privind condițiile de funcționare, precum și procedura de autorizare a agentului de muncă temporară, iar întreprinderea utilizatoare stabilită sau cea care își desfășoară activitatea pe teritoriul României informează, în scris, agentul de muncă temporară cu privire la remunerație, condițiile de muncă, încadrare în muncă pe care le aplică la nivelul întreprinderii.

Deși nu este prevăzut un termen pentru transmiterea notificării, considerăm că se poate aplica termenul de cel puțin 30 de zile înainte ca acesta înceapă activitatea.

amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei se aplică încălcarea obligației de informare prevăzute la art. 11^3 alin. (1) – nu informează anterior detașării, în scris, salariatul detașat cu privire la elementele expres prevăzute la art. 11^3 alin. (1)  .

Conform acestui alineat nou introdus, întreprinderile prevăzute la art. 3 lit. b) au obligația de a informa, în scris, salariatul detașat de pe teritoriul României, anterior detașării, cu privire la:

  • elementele constitutive ale remunerației la care are dreptul lucrătorul, în conformitate cu legislația aplicabilă în statul membru gazdă, și nivelul acestora;
  • cuantumul total al remunerației acordate salariatului pe perioada detașării, cu evidențierea distinctă a indemnizației specifice detașării, atunci când aceasta este acordată;
  • cheltuielile efectiv generate de detașare, precum transportul, cazarea și masa, precum și modalitatea de acordare sau de rambursare a acestora, respectiv modalitatea de asigurare a transportului, cazării sau mesei, după caz;
  • linkul către site-ul oficial național unic creat de statul membru gazdă în conformitate cu art. 5 alin. (2) din Directiva 2014/67/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind asigurarea respectării aplicării Directivei 96/71/CE privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1.024/2012.

Informarea trebuie să mai cuprindă și informațiile prevăzute la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

În cazul în care durata detașării este mai mică sau egală cu 7 zile consecutive, nu se aplică dispozițiile privind informarea asupra:

  • elementelor constitutive ale remunerației la care are dreptul lucrătorul;
  • linkului către site-ul oficial național unic creat de statul membru gazdă.

Măsuri de sprijinire a salariaților și angajatorilor

/in , , /by

În Monitorul Oficial nr. 720 din 10 august 2020, a fost publicată O.U.G. nr. 132 din 7 august 2020 privind măsuri de sprijin destinate salariaților și angajatorilor în contextul situației epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, precum și pentru stimularea creșterii ocupării forței de muncă. Textul integral al actului normativ poate fi consultat aici.

Care sunt măsurile de sprijin introduse prin O.U.G. nr. 132 din 7 august 2020?

Măsurile de sprijin sunt următoarele:

  1. posibilitatea reducerii timpului de muncă a salariaților cu cel mult 50% din durata prevăzută în contractul individual de muncă, prin derogare de la prevederile art. 112 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii;
  2. pentru salariații afectați de reducerea timpului de muncă, acordarea unei indemnizații de 75% din diferența dintre salariul de bază brut prevăzut în contractul individual de muncă și salariul de bază brut aferent orelor de muncă efectiv prestate ca urmare a reducerii timpului de muncă, în completarea drepturilor salariale cuvenite, calculate la timpul efectiv lucrat;
  3. angajatorii vor putea deconta indemnizația de 75% din bugetul asigurărilor pentru șomaj după îndeplinirea obligațiilor declarative și de plată aferente veniturilor din salarii și asimilate salariilor din perioada pentru care se face solicitarea;
  4. acordarea unei indemnizații lunare de 41,5% din câștigul salarial mediu brut prevăzut de Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2020 nr. 6/2020, pentru profesioniștii, astfel cum sunt reglementați de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, și pentru persoanele care au încheiate convenții individuale de muncă în baza Legii nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației;
  5. acordarea de la bugetul de stat a unei sume reprezentând 35% din remunerația cuvenită zilei de muncă pentru persoanele care desfășoară activități necalificate cu caracter ocazional;
  6. decontarea unei părți din salariul acordat noilor angajați cu care s-au încheiat contracte individuale de muncă pe perioadă determinată de până la 3 luni, suportată din bugetul asigurărilor pentru șomaj, reprezentând 41,5% din salariul aferent zilelor lucrate în aceste locuri de muncă, pentru o perioadă de lucru de 8 ore/zi, dar nu mai mult de 41,5% din câștigul salarial mediu brut prevăzut de Legea Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2020 nr. 6/2020;
  7. acordarea unui sprijin financiar în valoare de 2.500 lei pentru fiecare telesalariat în scopul desfășurării activității în regim de telemuncă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 81/2018, pentru achiziționarea de pachete de bunuri și servicii tehnologice necesare desfășurării activității în regim de telemuncă.

Când se aplică derogarea de la Codul muncii?

  • derogarea se aplică atunci când reducerea temporară a activității este cauzată de instituirea stării de urgență/alertă/asediu, în condițiile legii.

Cui se aplică prevederile O.U.G. nr. 132/2020?

Măsurile se aplică:

  • angajatorilor – societăți reglementate de e Legea societăților nr. 31/1990, inclusiv filiale, sucursale sau alte sedii secundare, organizații neguvernamentale;
  • profesioniștilor, astfel cum sunt reglementați de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil;
  • persoanelor care au încheiate convenții individuale de muncă în baza Legii nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației;
  • angajatorilor din categoria reglementată de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 182/2016, diminuarea se raportează la veniturile realizate;
  • salariaților (indiferent dacă au program în ture sau program de muncă inegal);
  • ucenicilor – doar în anumite condiții – angajatorul trebuie să asigure ucenicului accesul la pregătire teoretică și practică pentru dobândirea competențelor prevăzute de standardul ocupațional, respectiv de standardul de pregătire profesională, potrivit Legii nr. 279/2005 privind ucenicia la locul de muncă;
  • persoanelor care desfășoară activități necalificate cu caracter ocazional, potrivit prevederilor Legii nr. 52/2011 privind exercitarea unor activități cu caracter ocazional desfășurate de zilieri, care își desfășoară activitatea în unul dintre domeniile prevăzute la art. 13 din Legea nr. 52/2011, republicată, cu modificările și completările ulterioare, afectate de întreruperea sau restrângerea activității ca urmare a efectelor coronavirusului SARS-CoV-2.

Cui nu i se aplică prevederile O.U.G. nr. 132/2020?

Măsurile de sprijin nu se aplică:

  • instituțiilor publice, astfel cum sunt acestea definite prin Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, precum și prin Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale;
  • angajatorilor care se află în faliment, dizolvare, lichidare sau care au activitățile suspendate, potrivit legii;
  • angajatorilor care sunt înregistrați în jurisdicții necooperante în scopuri fiscale.

Cum se aplică posibilitatea reducerii timpului de muncă a salariaților cu cel mult 50% din durata prevăzută în contractul individual de muncă?

  • mai înainte de a comunica decizia salariatului, angajatorul trebuie să informeze și să consulte sindicatul, reprezentanții salariaților sau salariații, după caz, asupra luării acestei măsuri;
  • după informare și consultare, angajatorul stabilește prin decizie reducerea timpului de muncă, pentru o perioadă de cel puțin 5 zile lucrătoare consecutive, cu obligația de stabilire a programului de muncă pentru întreaga lună (reducerea timpului de muncă se aplică și în cazul programului de muncă în ture, precum și în cazul programului de muncă inegal);
  • cu cel puțin 5 zile înainte de aplicarea efectivă a măsurii, angajatorul trebuie să comunice salariatului
    • decizia angajatorului privind reducerea timpului de muncă;
    • programul de lucru aplicabil;
    • modul de repartizare a programului pe zile și
    • drepturile salariale aferente;
  • cel târziu în ziua anterioară aplicării măsurii, angajatorul va transmite decizia în registrul general de evidență a salariaților.

Ce primesc angajații?

Pe durata reducerii timpului de muncă, salariații afectați de măsură beneficiază de o indemnizație de 75% din diferența dintre salariul de bază brut prevăzut în contractul individual de muncă și salariul de bază brut aferent orelor de muncă efectiv prestate ca urmare a reducerii timpului de muncă, în completarea drepturilor salariale cuvenite, calculate la timpul efectiv lucrat. Aceștia beneficiază și de toate celelalte drepturi prevăzute în contractul individual de muncă sau în contractul colectiv de muncă, proporțional cu timpul efectiv lucrat.

Cine plătește indemnizația?

Indemnizația de 75% este suportată de angajator și se achită la data plății salariului aferent lunii respective, urmând a se deconta din bugetul asigurărilor pentru șomaj după îndeplinirea de către angajator a obligațiilor declarative și de plată aferente veniturilor din salarii și asimilate salariilor din perioada pentru care se face solicitarea în conformitate cu prevederile Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare. Procedura de decontare a sumelor, precum și perioada de aplicare a măsurii prevăzute la alin. (1) se stabilesc prin hotărâre a Guvernului care va fi aprobată în termen de maximum 30 de zile de la intrarea în vigoare a ordonanței de urgență.

Dacă, din diferite motive, angajatorul nu recuperează indemnizația de la bugetul asigurărilor pentru șomaj, acesta nu are dreptul de a o recupera de la salariat. Indemnizația acordată reprezintă venit de natură salarială și este supusă impozitării și plății contribuțiilor sociale, în condițiile legii și (în cazul în care în cursul aceleiași luni, salariatul obține atât venituri din salarii, cât și indemnizația) se cumulează, în vederea acordării deducerii personale.

Interdicții pentru angajatori

Pe perioada de aplicabilitate a măsurii privind reducerea programului de lucru sunt interzise

  • reducerea programului de lucru în temeiul art. 52 alin. (3) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, pentru salariații afectați de măsura reducerii timpului de muncă în baza O.U.G. nr. 132/2020;
  • angajarea de personal pentru prestarea unor activități identice ori similare cu cele prestate de către salariații al căror timp de muncă a fost redus;
  • subcontractarea de activități desfășurate de salariații al căror timp de muncă a fost redus;
  • acordarea de bonusuri, precum și alte adaosuri la salariul de bază pentru structura de management a angajatorului se efectuează după finalizarea perioadei de aplicare a măsurii;
  • nu poate iniția concedieri colective în lunile în care se aplică măsura reducerii timpului de muncă.

Interdicții pentru salariați

Pe perioada aplicării măsurii reducerii timpului de muncă, salariații afectați de această măsură nu pot efectua muncă suplimentară la același angajator.

Condiții cerute angajatorilor pentru a putea beneficia de noile măsuri

Angajatorul poate dispune măsura reducerii timpului de muncă și poate solicita decontarea indemnizației dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

  • măsura afectează cel puțin 10% din numărul de salariați ai unității;
  • reducerea activității este justificată de o diminuare a cifrei de afaceri din luna anterioară aplicării măsurii reducerii timpului de muncă sau, cel mult, din luna dinaintea lunii anterioare acesteia cu cel puțin 10% față de luna similară din anul anterior. În cazul organizațiilor neguvernamentale, precum și al angajatorilor din categoria reglementată de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, diminuarea se raportează la veniturile realizate.

Sancțiuni

În baza O.U.G. nr. 132/2020, constituie contravenție primirea la muncă sau prestarea oricărui alt tip de muncă, inclusiv în regim de telemuncă sau muncă la domiciliu în interesul angajatorului, a unuia sau a mai multor salariați, în afara programului de lucru stabilit în urma reducerii timpului de muncă. În caz de neconformare, angajatorul va fi sancționat cu amendă de 20.000 lei pentru fiecare persoană astfel identificată, fără a depăși valoarea cumulată de 200.000 lei. Aceste prevederi vor intra în vigoare la 30 de zile de la data publicării, 10 august 2020.

 

Normele pentru redeschiderea teraselor – Ordinul nr. 966/1.809/105/2020

/in , , /by

Normele pentru redeschiderea teraselor au publicate în Monitorul Oficial nr. 461 de astăzi, 30/05/2020.

Textul normelor vizează operatorii economici care desfășoară activități de preparare, servire și consum al produselor alimentare, băuturilor alcoolice și nealcoolice la terasele/spațiile deschise din exteriorul unităților de alimentație publică. Pentru aceștia sunt prevăzute noi obligații care privesc organizarea activității și măsuri de protecție a clienților.

Pe scurt, operatorii economici din sectorul alimentației publice trebuie:

  • să efectueze un triaj observațional al clienților;
  • să se asigure că în unitate există dispozitive cu produse biocide avizate, necesare dezinfectării mâinilor clienților, precum și informarea acestora cu privire la modul de utilizare;
  • să stabilească circuite cu sens unic ce trebuie parcurse de clienți în interiorul spațiului special amenajat din exteriorul clădirii unității de alimentație publică (terasă), astfel încât să se minimizeze contactele între clienți (exemplu: înspre și dinspre toaletă);
  • să interzică transferul meniurilor, solnițelor, olivierelor și al altor obiecte de pe o masă pe alta;
  • să nu permită consumul de produse în picioare, pentru a minimiza circulația clienților în interiorul terasei;
  • să instaleze panouri de protecție din plexiglas în unitățile cu plata la casa de marcat ;
  • să încurajeze plata cu cardul, fie la casă, fie către personalul de servire;
  • să stabilească numărul maxim de locuri care pot fi ocupate în cadrul spațiului special amenajat din exteriorul clădirii unității de alimentație publică (terase);
  • să se asigure că la servirea mesei personalul va purta mască și mănuși; mănușile utilizate la servire nu vor fi utilizate la pregătirea mesei;
  • să informeze clienții asupra regulilor de igienă, dezinfectare și distanțare fizică, precum și a necesității limitării timpului de servire a mesei, acolo unde este cazul;
  • să asigure curățarea și dezinfecția cu substanțe biocide avizate a tuturor spațiilor/suprafețelor unde au acces clienții, precum și a ustensilelor utilizate în timpul servirii mesei;

Reguli privind distanțarea fizică

În ceea ce privește distanțarea fizică, Normele stabilesc un număr de maximum 4 clienți care pot ocupa o masă, cu condiția respectării unei distanțe de 1,5 m între persoane. Prin excepție, membrii aceleiași familii, care au același domiciliu pot fi așezați la o distanță mai mică. Operatorul trebuie să asigure respectarea unei distanțe de minimum 2 m între ocupanții scaunelor meselor alăturate.

În ceea ce privește sancțiunile, spre deosebire de Ordinul nr. 3.577/831/2020 despre care am scris aici și care nu conține mențiuni exprese privind sancțiunile, acestea sunt menționate în articolul 6 din Norme. Pentru a păstra acest articol în limite rezonabile, am pregătit pentru cei interesați un scurt material cu faptele care sunt considerate contravenții și sancțiunile aplicate conform art. 6 din Norme. Informarea poate fi descărcată de aici.

Competența agentului constatator al poliției locale – RIL admis

/in , /by

În ședința din data de 19 iunie 2017, Î.C.C.J. s-a pronunțat asupra Recursului în Interesul Legii formulat de Avocatul poporului. Obiectul sesizării se referă la competența funcțională a agenților constatatori din cadrul poliției locale sau poliției rutiere. (Decizia nr.11 în dosarul nr.3/2017)

Conform comunicatului Î.C.C.J.  „doar agentul constatator din cadrul poliției rutiere are competența de a solicita proprietarului sau deținătorului mandatat al unui vehicul comunicarea identității persoanei căreia i-a încredințat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice, precum și de a aplica sancțiunile contravenționale prevăzute de lege, în cazul necomunicării relațiilor solicitate.”

Cauza sesizării privind competența agentului

Problema de drept se referă la interpretarea și aplicarea art. 39 raportat la art. 102 alin. (1) pct. 14 sau art. 105 pct. 10 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu incidența art. 7 lit. h) din Legea nr. 155/2010 a poliției locale.

În opinia Avocatului poporului în absența unei derogări exprese, polițistul rutier este singurul care poate constata contravențiile reglementate de O.U.G. nr. 195/2002.

Ce prevăd în concret textele de lege incidente

Art. 39. – Proprietarul sau deținătorul mandatat al unui vehicul este obligat să comunice poliției rutiere, la cererea acesteia și în termenul solicitat, identitatea persoanei căreia i-a încredințat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice.

Art. 105. – Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a V-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de către persoane juridice: 10. necomunicarea, în termen, la cererea poliției rutiere, a identității persoanei căreia i-a încredințat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice;

Art. 102. – (1) Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice: 14. necomunicarea de către proprietarul sau utilizatorul unui vehicul, la solicitarea poliției rutiere, a identității persoanei căreia i-a încredințat vehiculul spre a fi condus;

Art. 7. – În domeniul circulației pe drumurile publice, poliția locală are următoarele atribuții: h) constată contravenții și aplică sancțiuni pentru încălcarea normelor legale privind oprirea, staționarea, parcarea autovehiculelor şi accesul interzis, având dreptul de a dispune măsuri de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar;

Aplicare

Decizia este obligatorie pentru instanțe de la data publicării acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I.