Ghid autorizare activități la Registrul Comerțului

/in , , /by

Atunci când o companie înființează un sediu, principal ori secundar, unde desfășoară activități, ea trebuie să obțină de la Registrul Comerțului autorizare pentru acele activități.

Știm că pentru antreprenori, în special cei aflați la început de drum, pare extrem de dificil să se ocupe de aceste formalități. Așa că venim în sprijinul vostru, dragi antreprenori, cu un ghid unde explicăm pas cu pas cum să completați formularele necesare și cum să constituiți dosarul pentru a fi gata de depus la Registrul Comerțului.

Ghidul poate fi descărcat de aici.

Stați pe aproape, urmează și altele!

Pentru a fi mereu la curent cu noutățile, vă invităm să dați like paginii noastre de facebook aici.

BNR modifică nivelul ratei dobânzii de referință

/in /by

BNR – Circulara nr. 4/2018

 

Mai multe noutăți juridice puteți găsi aici.

Prevention law – updates for the beginning of 2018

/in /by

We talked about the prevention law previously here, but in the meantime the things have changed a little bit.

The law has been approved in December 2017, but without stating the list of the contraventions to which it applies. The lawmakers transferred to the governors the task of making this list through a Government Decision.

Legally speaking, we consider this possibility of completing the law with a Government Decision as inappropriate, as the Government is not the lawmaker according to the Romanian Constitution, but it can only make laws for urgent and special situations. A Government Decision is an inferior normative act compared to a law, so it can’t add to a law. Moreover, a Government Decision may be modified a lot easier, so it will not be a surprise to see the contraventions list changing according to the will of ministry in charge at some point.

Yesterday the Government Decision with the list of contraventions was published in the Official Gazette. The Decision also shows the draft of the redressing plan that the authorities will apply to the legal entities.

The provisions of the Prevention Law will apply to situations covered by the legislation in areas such as: fiscal, accounting, labor, electronic commerce, construction works, public administration, copyright, tourism, health, insolvency, consumer’s protection.

As examples, the law applies for the following deeds:

  • failure to publish the collective labor contract;
  • failure to inform the employees or to initiate consultations with them, when the law states that is mandatory;
  • failure to fully and accurately inform the consumers of the essential characteristics of the products and services offered by economic operators;
  • failure to give to the consumers the fiscal receipt or to mention on them real information;
  • failure to submit within the legal term the fiscal declarations or to declare the taxes;
  • failure to obtain the unique control register within the legal term;
  • failure to mention in the invoices, tenders, orders, tariffs, prospectus and other commercial documents issued by a company the name, legal form, registered office, trade registry number and unique registration code;
  • failure to file at the Trade Register Office the decisions of the general meeting within 15 days, for stock companies;
  • failure to publish on the personal internet page the fact that the entity is under the insolvency procedure;
  • failure to accept payments with cards;
  • failure to notify the date of commencement of authorized construction works.

With regard to the redressing plan, it will be attached to the minutes of contravention and will state the deed, the redressing measures and the deadline for each of them.

DPIA – Beneficiile evaluării de impact

/in , , /by

Scriam într-un articol precedent faptul că și în situațiile în care unii operatori nu sunt obligați să efectueze evaluarea de impact, Grupul de Lucru „Articolul 29” recomandă efectuarea acesteia. Motivul acestei recomandări este acela că DPIA este un instrument util operatorilor de date pentru respectarea legislației privind protecția datelor.

Principalele beneficii ale întocmirii DPIA (Data Protection Impact Assessment)

  • ajută organizația să implementeze toate măsurile necesare pentru a asigura respectarea RGPD;
  • reprezintă un mijloc eficient de dovedire a respectării prevederilor RGPD atunci când Autoritatea de supraveghere solicită informații în aceste sens;
  • contribuie la îmbunătățirea transparenței în activitatea de prelucrare a datelor cu caracter personal;
  • se va îmbunătăți modul în care organizația va folosi informațiile confidențiale;
  • în cazul în care DPIA  se va publica, va ajuta organizația să-și consolideze poziția de operator de încredere;
  • prin identificarea din timp a eventualelor probleme, poate aduce avantaje financiare deoarece rezolvarea unei probleme descoperite din timp este mai puțin costisitoare;
  • întocmirea DPIA ajută la creșterea conștientizării organizației asupra importanței confidențialității și a protejării datelor cu caracter personal.

Dacă doriți să aflați mai multe despre RGPD puteți accesa articolele postate pe pagina dedicată protecției datelor sau, dacă aveți întrebări, ni le puteți adresa folosind pagina de contact.

Punerea în întârziere

/in , /by

Punerea în întârziere – noțiune

Punerea în întârziere este manifestarea formală de voință prin care creditorul încunoștințează pe debitor, printr-o notificare scrisă că obligația lui a ajuns la scadență și îi solicită să o execute.

Punerea în întârziere a debitorului poate opera de drept sau la cererea creditorului. Debitorul se află de drept în întârziere atunci când în contract s-a stipulat că simpla împlinire a termenului stabilit pentru executare produce un asemenea efect sau când se află în următoarele cazuri expres prevăzute de lege:

  1. dacă obligația nu putea fi executată în mod util decât într-un anumit timp, pe care debitorul l-a lăsat să treacă, sau când nu a executat-o imediat, deși exista urgență;

  2. când prin fapta sa, debitorul a făcut imposibilă executarea în natură a obligației sau când a încălcat o obligație de a nu face;

  3. dacă debitorul și-a manifestat în mod neîndoielnic față de creditor intenția de a nu executa obligația sau când, fiind vorba de o obligație cu executare succesivă, refuză ori neglijează să își execute obligația în mod repetat;

  4. când nu a fost executată obligația de a plăti o sumă de bani, asumată în exercițiul activității unei întreprinderi;

  5. când obligația se naște din săvârșirea unei fapte ilicite extracontractuale.

Trebuie să aveți în vedere că toate cazurile în care debitorul se află de drept în întârziere trebuie dovedite de creditor. Orice declarație sau stipulație contrară precizată în contract se consideră nescrisă.

Sunt cazuri în care poate fi pus în întârziere și creditorul. De exemplu, în cazul în care acesta, în mod nejustificat, refuză primirea plății. În această situație legea spune că debitorul nu este ținut să restituie fructele culese după punerea în întârziere.

Aspecte practice

Cunoașterea reglementării punerii în întârziere prezintă importanță nu doar în ceea ce privește executarea obligațiilor contractuale, ci și în alte aspecte juridice cum ar fi:

  • data de la care curg dobânzile datorate de administrator, beneficiar, fiduciar sau executorul testamentar, în acest din urmă caz nefiind necesară punerea în întârziere;
  • riscul în contractul translativ de proprietate.

De exemplu, este bine de știut că:

  • beneficiarul sau fiduciarul, pentru masa patrimonială fiduciară, datorează dobânzi pentru sumele cuvenite administratorului doar de la punerea în întârziere;

  • executorul testamentar datorează dobânzi pentru sumele de bani aferente succesiunii din ziua întrebuințării lor în interes personal, fără a fi necesară punerea în întârziere;

  • creditorul pus în întârziere preia riscul pieirii fortuite a bunului. El nu se poate libera chiar dacă ar dovedi că bunul ar fi pierit și dacă obligația de predare ar fi fost executată la timp;

  • împlinirea termenului suspensiv nu îl scutește pe creditor de punerea în întârziere a debitorului, afară de stipulație contrară (deci, pentru a nu fi aplicabilă această regulă, este nevoie să se precizeze expres în contract faptul că la data împlinirii termenului suspensiv debitorul este de drept în întârziere);

  • punerea în întârziere a unuia dintre debitori, de drept sau la cererea creditorului, nu produce efecte împotriva celorlalți debitori;

  • dacă cererea de chemare în judecată formulată de creditor este depusă fără ca anterior debitorul să fi fost pus în întârziere, debitorului are dreptul de a executa obligația într-un termen rezonabil, calculat de la data când cererea i-a fost comunicată. Dacă obligația este executată în acest termen, cheltuielile de judecată rămân în sarcina creditorului.

Evaluarea de impact – Recomandări

/in , , /by

Chiar dacă reglementarea evaluării de impact nu este detaliată în RGPD, așa cum scriam într-un articol anterior, Grupul de lucru „Articolul 29” explică reglementarea sumară în scopul unei mai bune aplicări a Regulamentului. Pe lângă explicații, mai oferă și recomandări menite a ajuta operatorii să aplice noua reglementare. În cele ce urmează vom sumariza unele dintre recomandările referitoare la evaluarea de impact (DPIA).

Necesitatea revizuirii DPIA

Deși Regulamentul nu prevede expres, Grupul de lucru „Articolul 29” recomandă ca bună practică revizuirea continuă și reevaluarea regulată a DPIA.

Monitorizarea activităților de prelucrare

Se recomandă ca, în practică, operatorii să evalueze continuu riscurile create de activitățile lor de prelucrare pentru a identifica momentul în care un tip de prelucrare „ar putea duce la un risc ridicat pentru drepturile și libertățile persoanelor fizice”.

Utilitatea DPIA

Chiar dacă unii operatori nu se încadrează în situațiile în care obligativitatea întocmirii DPIA este evidentă, Grupul de Lucru „Articolul 29” recomandă efectuarea acesteia. Motivul acestei recomandări este acela că DPIA este un instrument util operatorilor de date pentru respectarea legislației privind protecția datelor.

Publicitatea DPIA

Printre bunele practici recomandate de Grupul de lucru „Articolul 29” se numără și publicarea DPIA de către operator atunci când membrii publicului sunt afectați de operațiunea de prelucrare, mai ales în cazul în care operatorul este o autoritate publică.

DPIA – Evaluarea impactului asupra protecției datelor: Q & A

/in , , /by

În rândurile următoare vă prezentăm răspunsurile la unele dintre cele mai întâlnite întrebări referitoare la evaluarea impactului asupra protecției datelor (DPIA).

Q: Ce este DPIA?

A: DPIA este un proces destinat să:

  • descrie prelucrarea de date cu caracter personal;

  • evalueze necesitatea și proporționalitatea prelucrării;

  • contribuie la gestionarea riscurilor la adresa drepturilor și libertăților persoanelor vizate (prin evaluarea riscurilor și stabilirea de măsuri pentru atenuarea lor).

Q: DPIA pentru o singură operațiune de prelucrare sau pentru toate operațiunile?

A: DPIA se poate întocmi doar pentru o singură operațiune de prelucrare sau pentru multiple operațiuni de prelucrare similare și care prezintă riscuri ridicate similare. În general, DPIA se întocmește atunci când operatorul decide să desfășoare un nou proiect sau când intervine o modificare a tehnologiilor folosite în activitatea de prelucrare.

Q: DPIA este obligatorie?

A: În principiu, da. Cu excepția cazului în care operațiunea de prelucrare se încadrează într-o excepție dintre cele de mai jos, trebuie să se efectueze o DPIA în cazul în care o operațiune de prelucrare este „susceptibilă să genereze un risc ridicat”.

Q: Care sunt excepțiile de la întocmirea DPIA?

A: DPIA nu este obligatorie atunci când:

  • prelucrarea nu este „susceptibilă să genereze un risc ridicat”;

  • există DPIA similară sau când prelucrarea a fost autorizată de autoritatea de supraveghere anterior lunii mai 2018;

  • există un temei legal al prelucrării și s-a efectuat deja o DPIA pentru aceasta.

Q: Ce se înțelege prin „ risc ridicat”

A: O operațiune de prelucrare este susceptibilă să genereze „riscuri ridicate” atunci când:

  • presupune o evaluare sistematică și cuprinzătoare a aspectelor personale referitoare la persoane fizice, care se bazează pe prelucrarea automată, inclusiv crearea de profiluri, și care stă la baza unor decizii care produc efecte juridice privind persoana fizică sau care o afectează în mod similar într-o măsură semnificativă;

  • se face o prelucrare pe scară largă a unor categorii speciale de date sau a unor date cu caracter personal privind condamnări penale și infracțiuni;

  • se face o monitorizare sistematică pe scară largă a unei zone accesibile publicului.

În practică, Grupul de lucru Articolul 29 recomandă ca operatorii să evalueze în mod continuu riscurile create de activităților lor de prelucrare pentru a identifica momentul în care un tip de prelucrare „ar putea duce la un risc ridicat pentru drepturile și libertățile persoanelor fizice”.

Q: Când se efectuează DPIA?

A: DPIA trebuie realizată „anterior prelucrării” întrucât este un instrument destinat să ajute la luarea deciziilor cu privire la prelucrare.

Q: Pentru operațiunile de prelucrare existente mai este necesară?

A: Doar în situația în care operațiunile de prelucrare existente pot conduce la un risc ridicat pentru drepturile și libertățile persoanelor fizice, și pentru care s-a produs o schimbare a riscurilor, luând în considerare natura, obiectivul, contextul și scopurile prelucrării.

Q: Care sunt caracteristicile minime ale DPIA?

A: DPIA trebuie să conțină informații cu privire la:

  • Descrierea prelucrării preconizate (tipul de operațiuni și scopul prelucrării);

  • Evaluarea necesității și proporționalității;

  • Evaluarea riscurilor pentru drepturile și libertățile persoanelor vizate;

  • Măsurile preconizate pentru abordarea riscurilor;

  • Documentare;

  • Monitorizare și revizuire.

Dacă aveți alte întrebări sau dacă aveți nevoie de lămuriri, vă rugăm să folosiți pagina noastră de contact.