Posts

Proiect de O.U.G. – Adunările generale în timpul stării de urgență

/in , /by

Pe site-ul Ministerului Justiției a fost publicată o actualizare cu privire la Proiectul de Ordonanță de urgență privind unele măsuri în domeniul societăților pentru desfășurarea reuniunilor organelor statutare. Proiectul a intrat în proces de avizare interministerială și va fi propus Guvernului, spre adoptare.

Reguli noi pe timpul stării de urgență

Prevederile au ca obiect organizarea și desfășurarea reuniunilor organelor statutare ale societăților pe durata stării de urgență. Astfel, se propune ca în timpul stării de urgență adunările generale ale acționarilor/asociaților societăților reglementate de Legea societăților nr. 31/1990 să poată fi convocate fie prin modalitățile prevăzute de art. 117 alin. (3) din Legea societăților nr. 31/1990 (convocare publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, și în unul dintre ziarele de largă răspândire), fie prin orice mijloace de comunicare la distanță, care asigură transmiterea textului.

Proiectul instituie o derogare de la actele constitutive ale societății deoarece prevede că adunările generale ale acționarilor/asociaților pot avea loc și prin corespondență sau prin mijloace electronice de comunicare directă la distanță, chiar dacă actul constitutiv nu prevede sau interzice astfel de mijloace.

Mijloacele electronice de comunicare directă la distanță propuse

Conform reglementărilor propuse, mijloacele electronice de comunicare directă la distanță folosite pentru ținerea adunărilor generale ale acționarilor/asociaților, vor fi teleconferința sau videoconferința, cu obligația respectării caracterului secret al votului, dacă este cazul, și a dreptului de exercitare a votului prin corespondență.

Referitor la perioada în care aceste prevederi speciale vor fi aplicabile, în cadrul Proiectului se prevede că acesta va fi aplicabil și adunărilor generale convocate pe durata stării de urgență, dar care sunt întrunite ulterior încetării acestei stări, precum și adunărilor generale convocate și întrunite în primele 2 luni după încetarea stării de urgență.

Atenție la prelucrarea datelor cu caracter personal!

Chiar dacă Proiectul nu prevede în mod expres, regulile privind protecția datelor cu caracter personal trebuie respectate. Prin intermediul teleconferințelor sau videoconferințelor se colectează date cu caracter personal cum ar fi imaginea, adresa de IP sau locația participanților. Prin urmare, este foarte important ca organizația să aibă implementate proceduri care să asigure o prelucrare conformă și să respecte astfel drepturile persoanelor vizate.

Comunicat MFP – Măsuri fiscal-bugetare pentru sprijinirea economiei 

/in , , /by

Pe site-ul Ministerului Finanțelor Publice a fost publicat astăzi un comunicat de presă referitor la măsurile fiscal-bugetare aprobate în ședința de Guvern de ieri, 18 martie 2020, măsuri destinate să sprijine economia și companiile afectate de răspândirea virusului COVID-19.

Pe scurt, măsurile se referă la:

  • inițierea unui program multianual de sprijinire a IMM-urilor;
  • suspendarea măsurilor de executare și prorogarea unor termene de plată;
  • facilități acordate IMM-urilor care obțin certificat de situație de urgență.

Programul multianual de sprijinire a IMM-urilor

Programul multianual de sprijinire a IMM-urilor are ca scop diminuarea efectelor răspândirii virusului COVID – 19, prin: 

  • garantarea unor credite;
  • subvenționarea dobânzilor pentru acele finanțări;
  • acordarea de facilități pentru societățile care întâmpină dificultăți financiare;
  • prorogarea termenelor de depunere a cererilor de restructurare a obligațiilor bugetare.

Garantarea creditelor

Cuantumul garantat va fi de până la 80% din valoarea finanțărilor acordate. 

Creditele/liniile de credit pentru finanțarea capitalului de lucru acordate unui beneficiar nu pot avea o valoare care poate depăși media cheltuielilor aferente capitalului de lucru din ultimii doi ani fiscali, în limita a 5 milioane lei.

Pentru creditele de investiții, valoarea maximă a finanțării este de 10 milioane de lei.

Totodată, valoarea maximă cumulată a finanțărilor garantate de stat care pot fi acordate unui beneficiar în cadrul acestei facilități este de 10 milioane lei.

Perioada de garantare a creditelor/liniilor de credit pentru capital de lucru va fi de 36 de luni cu posibilitatea prelungirii cu 36 de luni. Pentru creditele de investiții a fost menținută perioada de 120 de luni.

Prevederi speciale pentru  microîntreprinderi și întreprinderi mici

Pentru acestea, statul va acorda garanții pentru credite/linii de credit pentru finanțarea capitalului de lucru, exclusiv dobânzile, comisioanele și speze bancare aferente creditului garantat de stat, în procent de maximum 90%. 

Valoarea maximă a finanțărilor:

  • 500.000 lei pentru microîntreprinderi;
  • 1 milion de lei pentru întreprinderile mici.

Valoarea maximă a fiecărei finanțări acordate unui beneficiar nu poate depăși media cheltuielilor aferente capitalului de lucru din ultimii doi ani fiscali, în limita pragurile prevăzute anterior.

Subvenționarea dobânzilor pentru finanțările acordate 

Ministerul Finanțelor Publice va subvenționa 100% din dobânzile pentru creditele ce urmează a fi garantate, atât pentru microîntreprinderi, cât și pentru întreprinderi mici și mijlocii.

Termenul până la care dobânda va fi subvenționată este 31 martie 2021.

Acordarea subvenției de dobândă se menține în anii 2021-2022, începând cu luna aprilie 2021 doar în condițiile în care creșterea economica estimată de CNSP pentru acești ani se situează sub nivelul celei înregistrate în anul 2020 și se stabilește prin Hotărâre de Guvern.

Obligațiile fiscale restante și alte creanțe bugetare se vor achita din creditul/linia de credit pentru capitalul de lucru acordate în cadrul programului.

MFP va acoperi de la buget și comisionul de administrare pentru acoperirea costurilor de acordare și monitorizare a garanțiilor acordate de F.N.G.C.I.M.M.

Măsuri care vizează contribuabilii persoane fizice

Guvernul a decis să suspende sau să nu înceapă măsurile de executare silită prin poprire a persoanelor fizice. Această măsură nu se aplică executărilor silite pentru recuperarea creanțelor bugetare stabilite prin hotărâri judecătorești pronunțate în materie penală. 

Măsurile de suspendare a executării silite prin poprire se aplică, prin efectul legii, de către instituțiile de credit sau terții popriți, fără alte formalități din partea organelor fiscale.

Guvernul a decis și prorogarea termenului de plată pentru impozitul pe clădiri, impozitul pe teren, respectiv impozitul pe mijloacele de transport de la 31 martie 2020 la 30 iunie 2020, perioadă în care se vor primi în continuare bonificațiile stabilite de consiliile locale.

Nu se calculează și nu se datorează dobânzi și penalități de întârziere conform Codului de procedură fiscală

Pe perioada stării de urgență, pentru obligațiile fiscale scadente începând cu data intrării în vigoare a ordonanței de urgență și neachitate până la încetarea măsurilor prevăzute de starea de urgență nu se vor calcula și nu se vor datora dobânzi și penalități de întârziere conform Codului de procedură fiscală. Această facilitate va fi menținută pentru încă 30 de zile de la încetarea stării de urgență.

Prorogarea termenelor de depunere a notificărilor și a cererilor pentru a beneficia de măsurile de restructurare a obligațiilor bugetare.

Termenul pentru depunerea intenției de restructurare va fi prorogat până la data de 31 iulie 2020 și termenul de depunere a cererii de restructurare, până la data de 30 octombrie 2020.

IMM-urile care obțin certificat de situație de urgență vor putea amâna plata utilităților și a chiriilor.

Pe baza certificatului de situație de urgență emis de Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri, întreprinderile mici și mijlocii vor beneficia de amânarea la plată pentru serviciile de utilități – electricitate, gaze naturale, apă, servicii telefonice și de internet, precum și de amânarea la plată a chiriei pentru imobilul cu destinație de sediu social și de sedii secundare.

Reguli speciale privind invocarea forței majore

Prin derogare de la alte dispoziții legale, în contractele în derulare, altele decât cele aferente utilităților, încheiate de întreprinderile mici sau mijlocii care dețin certificatul de situație de urgență emis de Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri, poate fi invocată forța majoră împotriva acestora numai după încercarea, dovedită cu înscrisuri comunicate între părți prin orice mijloc, inclusiv prin mijloace electronice, de renegociere a contractului, pentru adaptarea clauzelor acestora cu luarea în considerare a condițiilor excepționale generate de starea de urgență.

Așteptăm cu interes publicarea actului normativ în Monitorul Oficial.

Legea nr. 129/2019 are Norme de aplicare

/in , , /by

Astăzi, 03/02/2020, în M. Of. nr. 75/2020 a fost publicat Ordinul nr. 102/2020 privind Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 129/2019 pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative pentru entitățile raportoare supravegheate și controlate de Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor.

Normele de aplicare aduc lămuriri cu privire la:

  • Entitățile raportoare;
  • Obligațiile entităților reglementate de Legea nr. 129/2019;
  • Activitatea de supraveghere și control a Oficiului

Pentru entitățile raportoare sunt deosebit de interesante prevederile Normelor care reglementează obligațiile acestora, fiind detaliate aspecte privind:

  • Persoana desemnată/ofițerul de conformitate;
  • Procedurile interne care trebuie emise conform legii;
  • Instruirea angajaților;
  • Evaluarea riscurilor;
  • Măsurile de cunoaștere a clientelei;
  • Tipurile de raportări;
  • Timpul de păstrarea a documentelor;
  • Solicitările de informații.

Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 129/2019 pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului sunt disponibile timp de 10 zile aici.  

Măsurile standard de cunoaștere a clientelei conform Legii nr. 129/2019 (V)

/in , /by

Încheiem seria de articole privind măsurile standard de cunoaștere a clientelei cu prezentarea unor scurte concluzii cu privire la ce anume trebuie să facă entitățile raportoare pentru a se conforma prevederilor referitoare la măsurile standard.

Concluzii

Pentru ca entitățile raportoare să se conformeze prevederilor legii referitoare la măsurile standard de cunoaştere a clientelei, acestea trebuie să solicite și să păstreze documente:

  1. pentru identificarea clientului:
    • carte de identitate / pașaport;
    • actul constitutiv sau certificatul de înmatriculare al persoanei juridice;
    • actul care atestă puterile de reprezentare a persoanei care semnează contractul
  2. pentru identificarea beneficiarului real:
    • extras de la Registrul Comerțului privind beneficiarul real;
    • extras de la Registrul central organizat la nivelul Ministerului Justiției pentru asociații și fundații;
    • extras de la Registrul central organizat la nivelul Agenției Naționale de Administrare Fiscală în cazul fiduciilor (după operaționalizarea accesului de către ANAF).

Având în vedere că nu toate persoanele juridice au depus declarația cu privire la beneficiarul real și nici Registrele centrale nu sunt încă organizate, pentru identificarea beneficiarului real se pot solicita documente oficiale care să prezinte structura corporativă a persoanei juridice.

Politici și proceduri

În același timp, pentru a respecta cerințele legii, entitățile raportoare trebuie să elaboreze și să implementeze politici și proceduri care să reglementeze următoarele aspecte:

  • cunoașterea clientelei și identificarea beneficiarului real;
  • raportarea, păstrarea evidențelor și a tuturor documentelor conform cerințelor legale;
  • controlul intern, evaluarea și gestionare a riscurilor, managementul de conformitate și comunicare;
  • protecția personalului propriu implicat în procesul de aplicare a acestor politici, împotriva oricăror amenințări ori acțiuni ostile sau discriminatorii;
  • instruirea și evaluarea periodică a angajaților.

Aceste politici și proceduri vor trebui să corespundă naturii și volumului activității desfășurate de fiecare tip de entitate raportoare fiind avute în vedere și reglementările, cerințele prudențiale și instrucțiunile sectoriale emise de autoritățile competente, în vederea aplicării dispozițiilor art. 59 alin. (1) din Legea nr. 129/2019.

Puteți citi articolele anterioare pe subiectul măsurilor standard de cunoaștere a clientelei aici, aici, aici și aici.

Măsurile standard de cunoaștere a clientelei conform Legii nr. 129/2019 (IV)

/in , /by

Prevederi speciale pentru unele categorii de entități raportoare/servicii:

Furnizorii de servicii de jocuri de noroc – 5 alin. (1) lit. d)

Furnizorii de servicii de jocuri de noroc sunt obligați să aplice măsurile standard de cunoaștere a clientelei în momente diferite, în funcție de caz:

  • în momentul colectării câștigurilor, la cumpărarea sau schimbarea de jetoane atunci când se efectuează tranzacții a căror valoare minimă reprezintă echivalentul în lei a minimum 2.000 euro, printr-o singură operațiune;
  • atunci când sunt informați despre valoarea tranzacției și când s-a stabilit că a fost atinsă limita minimă aplicabilă în cazurile în care suma nu este cunoscută în momentul acceptării tranzacției.
Instituțiile de credit și instituțiile financiare – art. 5 alin. (1) lit. a) și b) – În cazul asigurărilor de viată sau al altor tipuri de asigurări care includ o componentă investițională,

Aceste entități raportoare aplică, în plus față de măsurile standard de cunoaștere a clientelei impuse în ceea ce privește clientul și beneficiarul real, următoarele măsuri de cunoaștere

  • în cazul beneficiarilor identificați după nume, se vor aplica măsurile de cunoaștere a clientelei în raport cu aceștia;
  • în cazul beneficiarilor desemnați după caracteristici sau categorie ori prin alte mijloace, se va solicita obținerea unor informații suficiente privind beneficiarii respectivi, astfel încât să se asigure că, la momentul plății, va fi în măsură să stabilească identitatea beneficiarului acestor tipuri de asigurări.

Aceste măsuri suplimentare se vor aplica de îndată ce beneficiarii acestor tipuri de asigurări sunt identificați sau desemnați sau cel mai târziu la momentul plății sau la momentul atribuirii, totale sau parțiale, a poliței.

Furnizorii de servicii pentru fiducii – art. 5 alin. (1) lit. e) – g)

Pentru acest tip de serviciu, în cazul beneficiarilor de fiducii sau de construcții juridice similare care sunt desemnați în funcție de caracteristici particulare sau de categorie, entitățile raportoare trebuie să se asigure că, la momentul plății sau al exercitării de către beneficiar a drepturilor sale dobândite, vor fi în măsură să stabilească identitatea beneficiarului. Prin urmare, legea obligă entitățile raportoare să obțină informații suficiente cu privire la beneficiar, astfel încât să stabilească identitatea acestuia până la momentele indicate de lege.

Moneda electronică

În cazul monedei electronice, entitățile pot să nu aplice măsuri de cunoaștere a clientelei cu privire la moneda electronică, dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare de atenuare a riscurilor:

  • instrumentul de plată nu este reîncărcabil sau are o limită maximă de 150 euro pentru tranzacțiile de plăți lunare, care poate fi utilizată numai în statul membru respectiv;
  • suma maximă depozitată electronic nu depășește 150 euro;
  • instrumentul de plată este utilizat exclusiv pentru a achiziționa bunuri sau servicii;
  • instrumentul de plată nu poate fi finanțat cu monedă electronică anonimă;
  • emitentul efectuează o monitorizare suficientă a tranzacțiilor sau a relației de afaceri pentru a permite depistarea tranzacțiilor neobișnuite sau suspecte.

Această derogare nu este aplicabilă în cazul răscumpărării în numerar sau al retragerii în numerar a valorii monetare a monedei electronice în cazul în care suma răscumpărată depășește 150 euro.

În articolele anterioare am scris despre tipurile de măsuri și sarcinile entităților raportoare, despre evaluarea riscurilor, obligațiile entităților raportoare în legătură cu aplicarea măsurilor standard și despre când se aplică aceste măsuri.

Măsurile standard de cunoaștere a clientelei conform Legii nr. 129/2019 (III)

/in , /by

Dacă în articolul anterior am scris despre evaluarea riscurilor ca element esențial în aplicarea măsurilor standard, în acesta vom scrie despre obligațiile entităților raportoare și despre momentul de la care se aplică aceste măsuri.

Obligații ale entităților raportoare în legătură cu aplicarea măsurilor standard

Față de cerințele legii referitoare la măsurile standard de cunoaștere a clientelei entitățile raportoare au următoarele obligații:

  • să demonstreze autorităților cu atribuții de supraveghere și control sau organismelor de autoreglementare că măsurile de cunoaștere a clientelei aplicate sunt corespunzătoare din punctul de vedere al riscurilor de spălare a banilor și de finanțare a terorismului care au fost identificate;
  • să verifice identitatea clientului și a beneficiarului real înainte de stabilirea unei relații de afaceri sau de desfășurarea tranzacției ocazionale;
  • să nu deschidă contul, să nu inițieze ori să nu continue relația de afaceri sau să nu efectueze tranzacția ocazională atunci când entitatea raportoare nu este în măsură să aplice măsurile de cunoaștere a clientelei;
  • să întocmească un raport de tranzacție suspectă în legătură cu clientul respectiv, ori de câte ori există motive de suspiciune, raport care va fi transmis Oficiului.

Când se aplică măsurile standard?

Măsurile standard de cunoaștere a clientelei se aplică obligatoriu de entitățile raportoare

  • la stabilirea unei relații de afaceri;
  • la efectuarea tranzacțiilor ocazionale;
  • în cazul persoanelor care comercializează bunuri, în calitate de profesioniști, atunci când efectuează tranzacții ocazionale în numerar în valoare de cel puțin 10.000 euro, indiferent dacă tranzacția se efectuează printr-o singură operațiune sau prin mai multe operațiuni care au o legătură între ele.

În cazul tranzacțiilor ocazionale, legea are în vedere tranzacțiile

  1. în valoare de cel puțin echivalentul în lei a 15.000 euro, indiferent dacă tranzacția se efectuează printr-o singură operațiune sau prin mai multe operațiuni care au o legătură între ele;
  2. care constituie un transfer de fonduri, astfel cum este definit de art. 3 pct. 9 din Regulamentul (UE) 2015/847 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 mai 2015 privind informațiile care însoțesc transferurile de fonduri și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.781/2006, în valoare de peste 1.000 euro.

Măsurile standard de cunoaștere a clientelei conform Legii nr. 129/2019 (II)

/in , /by

Evaluarea riscurilor – element esențial

Pe lângă sarcinile despre care am scris în articolul anterior, legea prevede că entitățile raportoare trebuie să aibă sisteme adecvate de gestionare a riscurilor, inclusiv de proceduri bazate pe evaluarea riscurilor, pentru a stabili dacă un client sau beneficiarul real al unui client este o persoană expusă public. Evaluarea riscurilor este importantă și pentru a decide dacă măsurile de cunoaștere a clientelei vor fi aplicate și clienților existenți. O astfel de obligație este prevăzută în textul de lege unde se arată că entitățile raportoare aplică măsurile de cunoaștere a clientelei nu numai tuturor clienților noi, ci și clienților existenți, în funcție de risc, inclusiv atunci când circumstanțele relevante privind clientul se schimbă. Astfel, doar în urma evaluării riscului, se poate alege o procedură adecvată.

Pentru identificarea persoanelor fizice sau juridice, entitățile raportoare vor trebui să verifice toate datele de stare civilă prevăzute în documentele de identitate prevăzute de lege, pentru persoanele fizice, iar pentru persoanele juridice, datele cuprinse în actele constitutive sau certificatul de înmatriculare și datele reprezentantului legal al persoanei juridice care încheie contractul, precum și datele și informațiile prevăzute în reglementările sectoriale aplicabile, după caz. În cazul persoanelor juridice străine va fi solicitată şi o traducere în limba română a documentelor menționate, legalizată în condițiile legii.

Elementele obligatorii pe care entitățile raportoare trebuie să le ia în considerare la evaluarea riscului de spălare a banilor și finanțare a terorismului, sunt următoarele:

  1. scopul inițierii unei relații sau efectuării unei tranzacții ocazionale;
  2. nivelul activelor care urmează a fi tranzacționate de un client sau dimensiunea tranzițiilor deja efectuate;
  3. regularitatea sau durata relației de afaceri;
  4. reglementările și instrucțiunile sectoriale emise de autoritățile competente

Măsurile standard de cunoaștere a clientelei conform Legii nr. 129/2019 (I)

/in , /by

Pentru că Legea nr. 129/11.07.2019 pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului este un subiect de actualitate fiind tot mai multe persoane interesate de prevederile acesteia, începem o serie de articole despre măsurile standard reglementate de acest act normativ.  Scriem despre obligațiile entităților raportoare cu privire la aceste măsuri standard astfel încât să lămurim ce anume trebuie să facă entitățile raportoare pentru a se conforma prevederilor referitoare la măsurile standard.

Tipuri de măsuri

Abordarea bazată pe riscuri a noii reglementări privind prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului obligă entitățile raportoare să pună accent pe identificarea și evaluarea riscurilor. În funcție de gradul de risc în care este încadrat clientul, conform Legii nr. 129/2019, entitățile raportoare sunt obligate să aplice o serie de măsuri de cunoaștere a clientelei. Aceste măsuri pot fi:

  • Măsuri standard;
  • Măsuri simplificate;
  • Măsuri suplimentare.

Măsurile simplificate se aplică doar clienților încadrați la un grad de risc redus, iar măsurile suplimentare se aplică în plus față de măsurile standard de cunoaștere a clientelei în situațiile care, prin natura lor, pot prezenta un risc sporit de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului, inclusiv în situațiile reglementate expres de art. 17 alin. (1) din Legea nr. 129/2019.

Sarcini ale entităților raportoare

Prin aplicarea măsurilor standard de cunoaștere a clientelei entitățile raportoare sunt obligate să:

  1. identifice clientul și să verifice identitatea acestuia pe baza documentelor, datelor sau informațiilor obținute din surse credibile și independente, inclusiv prin mijloacele de identificare electronică prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 910/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 iulie 2014 privind identificarea electronică și serviciile de încredere pentru tranzacțiile electronice pe piața internă și de abrogare a Directivei 1999/93/CE;
  2. verifice dacă o persoană care pretinde că acționează în numele clientului este autorizată în acest sens, caz în care identifică și verifică identitatea persoanei respective conform aceleiași proceduri folosite în cazul clientului, dacă este cazul;
  3. identifice beneficiarului real și să adopte de măsuri rezonabile pentru a verifica identitatea acestuia, astfel încât entitatea raportoare să se asigure că a identificat beneficiarul real, inclusiv în ceea ce privește persoanele juridice, fiduciile, societățile, asociațiile, fundațiile și entitățile fără personalitate juridică similare, precum și pentru a înțelege structura de proprietate și de control a clientului;
  4. evalueze scopul și natura relației de afaceri și, dacă este necesar, să obțină informații suplimentare despre acestea;
  5. să realizeze monitorizarea continuă a relației de afaceri, inclusiv prin examinarea tranzacțiilor încheiate pe toată durata relației respective, pentru ca entitatea raportoare să se asigure că tranzacțiile realizate sunt conforme cu informațiile deținute referitoare la client, la profilul activității și la profilul riscului, inclusiv, după caz, la sursa fondurilor, precum și că documentele, datele sau informațiile deținute sunt actualizate și relevante. 

Vom scrie în articolele următoare despre:

  • evaluarea riscurilor;
  • obligațiile entităților raportoare în legătură cu aplicarea măsurilor standard;
  • când se aplică măsurile standard;
  • prevederile speciale pentru unele categorii de entități raportoare.

Modificări ale Schemei de ajutor de stat pentru organizarea și derularea de programe de formare a adulților

/in /by

În Monitorul Oficial, Partea I, nr. 29 de astăzi, 16/01/2020, a fost publicat Ordinul nr. 2590/2019 privind modificarea și completarea Schemei de ajutor de stat pentru organizarea și derularea de programe de formare a adulților, având ca obiectiv “Creșterea numărului de angajați care beneficiază de instrumente, metode, practici, standard de management al resurselor umane și de condiții de lucru îmbunătățite în vederea adaptării activității la dinamica sectoarelor economice cu potențial competitiv identificate conform Strategiei naționale de competitivitate / domeniilor de specializare inteligentă conform Strategiei naționale de cercetare, dezvoltare și inovare 2014-2020”, aferentă Programului operațional Capital uman 2014-2020, axa prioritară 3 “Locuri de muncă pentru toți”, obiectivul specific 3.8. Aprobată prin Ordinul nr. 5.795 din 30 august 2017.

Ordinul nr. 2590/2019 modifică și completează schema de ajutor de stat prin:

  • Adăugarea a două noi baze legale – Ordonanța de urgență nr. 77/2014 privind procedurile naționale în domeniul ajutorului de stat, precum și pentru modificarea și completarea Legii concurenței nr. 21/1996 și HG nr. 775/2015 privind aprobarea Strategiei naționale pentru competitivitate 2015-2020;
  • Completarea art. 10 cu un paragraf prin care se stabilește valoarea maximă a ajutorului de stat ce poate fi acordat unui beneficiar în cadrul schemei: 1.000.000 euro/proiecte de formare solicitate pentru finanțare în cadrul unui apel sau al unor apeluri succesive;
  • Completarea definiției date noțiunii de „întreprindere mare” prin diferențierea acesteia de IMM-uri, astfel cum sunt definite de Legea nr. 346/2004 privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii.

Mai jos puteți găsi textele care privesc modificările art. 10 din Schemă și a definiției date „întreprinderilor mari”:

”Articolul 10 – Valoarea maximă a ajutorului pentru un proiect de formare este de 250.000 euro – echivalentul în lei la cursul Inforeuro din luna intrării în vigoare a schemei. Valoarea maximă a ajutorului de stat ce poate fi acordat unui beneficiar în cadrul schemei este de 1.000.000 euro/proiecte de formare solicitate pentru finanțare în cadrul unui apel sau al unor apeluri succesive în cadrul Programului operațional Capital uman dedicate întreprinderilor mari , lansate în cadrul obiectivului specific 3.8.”

”întreprindere mare – reprezintă orice entitate juridică implicată într-o activitate economică, constituită conform Legii nr. 31/1990 privind societățile, republicată, cu modificările și completările ulterioare. O întreprindere mare, societate constituită conform Legii nr. 31/1990 privind societățile, republicată, cu modificările și completările ulterioare, reprezintă orice întreprindere, societate constituită conform Legii nr. 31/1990 privind societățile, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care nu se încadrează în categoria întreprinderilor mici și mijlocii – IMM-urilor – așa cum sunt definite conform Legii nr. 346/2004 privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii cu modificările și completările ulterioare: Întreprinderile mici și mijlocii sunt definite ca fiind acele întreprinderi care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:a) au un număr mediu anual de salariați mai mic de 250; b) realizează o cifră de afaceri anuală netă de până la 50 milioane euro, echivalent în lei, sau dețin active totale care nu depășesc echivalentul în lei a 43 milioane euro, conform ultimei situații financiare aprobate.” 

Modificări legislative în domeniul construcțiilor

/in /by

În data de 18.09.2018 a intrat în vigoare O.U.G. nr. 84/2018 pentru completarea unor acte normative în domeniul construcțiilor

Modificările vizează Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții și Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții.

Conform acestor modificări

  • se pot recepționa ca fiind terminate loturi, secțiuni, sectoare sau obiecte de lucrări incluse în autorizația de construire, prevăzute într-un contract sau în contracte de execuție diferite, în situația în care acestea pot fi utilizate separat, conform destinației lor – art. 37 (23) Legea nr. 50/1991;
  • pentru lucrările de infrastructură rutieră și feroviară de interes național, Regulamentul privind recepția construcțiilor se elaborează de Ministerul Transporturilor, se avizează de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului. – art. 41 (11) Legea nr. 10/1995.